Conform ultimelor evenimente din Caucaz și conform declarațiilor recente – de o agresivitate fără precedent și încărcate de o retorică amenințătoare la adresa UE și NATO –, Rusia se simte gata de atac. De altfel, Rusia nu se dezminte: nu e prima dată în istorie când comunismul și țarismul rusesc au poftit la chiverniseală prin distrugerea vecinilor (capra vecinului așa zisă românească s-a născut de fapt în Rusia și pornirile ei slaviste de opulență prin jaf). Colosul de la Răsărit a simțit slăbiciunea UE, ca și verigile slabe ce vin din conflictualitatea UE-NATO, dar a simțit și că mai poate stoarce bani de la Occident, mai mulți decât până acum (la fel, în trecutul îndepărtat sau cel recent, a stors ultima picătură de viață din România). Pe de altă parte, Rusia vrea să fructifice cât se mai poate atuul său dat de monopolul energetic. Deoarece în câțiva ani acest atu se va diminua drastic, căci Occidentul și noii adversari asiatici ai Moscovei sunt pe cale de a descoperi combustibilul minune și tehnologia aferentă, care vor scoate din prim plan posibilitatea țărilor bogate în petrol și gaze, precum Rusia, de a mai șantaja restul lumii.
De ce trebuie să se audă acum vocea victimelor?
Consecințele istoriei recente din Est se văd dramatic astăzi, căci au lăsat această parte a lumii în înapoiere economică și gravă degradare umană. Dictatura fascistă din România, înaintea celei moscovite, a fost, în fond, adoptată în epocă, nu printr-o alegere de plăcere: la vremea când leninismul terorist avansa în întreaga Europă, să nu uităm că regimul de la București a avut de ales între acesta și dictatura nazistă născută ca reacție anti-leninistă (dar la fel de anti-democrată și generatoare de genocid, după cum s-a văzut). Oricare ar fi fost alegerea, ea tot perdantă pentru România s-ar fi dovedit a fi. Fapt confirmat de istorie. Deși unii politbirocrați din timpurile noastre încă mai mârâie de dorul dictaturii, fie ea de dreapta ori de stânga…(Atenție, tinerii de azi sunt mereu stimulați de către radicalii din politică să repete aceleași greșeli pe care vechea gardă la rândul ei le-a făcut sub presiunea istoriei…Ceea ce este ușor vizibil și în realitatea românească imediată este influența radicalismului de tip KGB, încă puternic ancorat în politica românească, dar mereu reactualizat pe de altă parte de grupările neo-bolșevice din brandul politic Noua Rusie, și care are ca unic scop dezagregarea societății civile și escaladarea ideologiei totalitare nu numai în Rusia ci și în țările vecine ce fac parte din fosta URSS. Nota bene: cu toate că a aderat la UE, România încă face parte din zona de influență a Moscovei, în sensul că pionii filoruși extremiști din viața publică românească încă sunt injectați cu toxine leninist-bolșevice, având misiunea de a destabiliza societatea românească mai ales în an electoral, pentru a inocula electoratului prin acest tip de manipulare ideea că guvernările de dreapta sau de centru parfumate cu stânga temperată nu fac față, și de a arunca din nou electoratul, dacă s-ar putea, în brațele extremei stângi. Pozitiv pentru România, însă, ca și pentru electoratul actual românesc, este faptul că după aderarea la NATO și UE cetățenii români au avut multe șanse de a se occidentaliza și de a călători și munci în Occident, așa încât democratizarea stilului lor de viață a dus și la modernizarea conștiinței și preferințelor lor, într-o măsură suficientă încât să nu se mai simtă atrași de aventurile totalitare ce ar primejdui din nou România).
De dragul păstrării integrității teritoriale românești și al apărării neamului românesc
În cursul evenimentelor fierbinți din ultima vreme, populația civilă georgiană, după care și societatea ucraineană sau moldovenească, sunt supuse unei presiuni discriminatoare fără precedent ca și unei catastrofe umanitare (Georgia) urmate de șantaj cu incitarea la autonomia insulelor politice ruse (plantate în teritoriile de influență în chip de butoane de detonare a războaielor separatiste) și șantaj cu invadarea de către Rusia, care dorește ca prin acest procedeu să sporească teroarea internațională și presiunea pe NATO și UE. În aceste momente, recapitulăm, ca pentru a ne asigura că nu trăim un coșmar, atâtea alte situații recente care ne vorbesc despre tactica teroristă rusă: șantajul țărilor vecine și al țărilor Uniunii Europene cu închiderea robinetelor de gaze; folosirea de strategii militare barbare contra civililor și teritoriilor georgiene, cu consecințe genocidale, ca reacție în Caucaz la acordul ce s-a semnat recent la Varșovia între Polonia și USA privind amplasarea scutului antirachetă de securitate NATO; activarea de către Rusia a dispozitivelor nucleare în Caucaz și Marea Neagră; extinderea amenințării rusești asupra Moldovei ca și asupra Ucrainei, alt colos nuclear riveran care tinde către democratizare și integrare în UE și NATO; uitătura chiorâșă aruncată de Moscova și către România, care, cu mult tact istoric și răbdare stoică dincolo de orice limită, a acceptat în timp toate isteriile sovietice și post-sovietice, de dragul păstrării integrității teritoriale și al apărării neamului românesc…
Protestele societății civile ce au loc astăzi în România au un singur mesaj către Rusia: românii vor o altă istorie, vor să fie liberi, fără dictatură și fără totalitarism; românii și-au plătit cu asupra de măsură acest drept, așa cum și-au plătit în epocile recente și birurile față de țar sau datoriile de război. Moscova, mergi la tine acasă și pace ție! Amin!