Nici n-a fost nevoie să mai iau în calcul rugămințile / somațiile lui Sandrinio de a scrie mai rar despre Real de Madrid, că ei înșiși m-au făcut să-mi piară orice chef de a mai comenta în vreun fel întâmplările cu totul bizare prin care au trecut în ultimele etape. Ei, acu’, că tot veni vorba, nu mă pot abține, și ca atare hai să analizăm nițeluș ce se petrece în Spania fotbalistică de azi. Așadar, până săptămâna trecută, titlul le-a vâjâit pe la ureche tuturor celor 3 echipe aflate în luptă, cel mai aproape de el afându-se Atletico, de mai multă vreme. Barcelona părea să fie însă într-o poziție avantajoasă, având în vedere că în ultima etapă urmează să joace cu Atletico, chiar pe propriul stadion, de unde ideea că acest meci ar fi putut decide titlul. Iar o Barcelonă pusă în fața unui „care pe care”, în mod normal n-ar putea rata ocazia. Însă, de vreo două săptămâni încoace, se petrec în Primera Division întâmplări parcă din zona crepusculară: Barcelona nu poate să treacă nici măcar de Getafe (al cărei punct smuls la Barcelona poate însemna chiar salvarea echipei și implicit a lui „Guriță”), Atletico ia bătaie cam fără să miște de la o Levante căreia i se rupea-n paișpe dacă obține 0, 1 sau 3 puncte în respectivul meci, iar Real ce-mi făcea în timpul ăsta? Probabil calcule, așa cum am văzut și la snooker, la Ronnie O’Sullivan, care așa a și pierdut titlul mondial: el n-avea grijă să bage bila-n gaură, ci calcula traiectoria pe care să-i ajungă bila albă pentru următoarea lovitură! Tot așa, zic, și Real de Madrid: calcula ce mai are de făcut în etapele următoare și ce ar trebui să se întâmple la Barcelona – Atletico. … Și tot calculând, au uitat băieții că mai au de băgat bila-n gaură, adică mingea în poarta Valenciei și a lui Valladolid! Așa că acum (ce zici, Sandrinio?) nu ne-a mai rămas, drept consolare, decât Champions’ League!