Pentru orice lucru în viață există o „prima oară”.
În cazul meu această „prima oară” se aplică, pentru anul școlar în curs, mai multor lucruri.
Am aflat prima oară despre noul program de finanțare al UE pentru educație, formare, tineret și sport, Erasmus+; o colegă ne-a prezentat avantajele acestui program. Dumneaei este de mult familiarizată cu proiectele europene, fiind o persoană activă în acest domeniu. Mi-am manifestat dorința de a participa și eu la un asemenea program; pe negândite am ajuns în echipa de proiect (de mobilitate școlară) a Școlii „Ion Creangă” din Suceava: „Împreună pentru școala mileniului III”.
Erasmus+ este noul program al UE în domeniul educației, al formării profesionale, al tineretului și al sportului. Una dintre acțiunile sale cheie o constituie susținerea mobilităților de învățare, pentru profesori, formatori, studenți, elevi din școlile VET, personal/staff (actualele mobilități din cadrul Comenius, Erasmus, Leonardo da Vinci, Grundtvig). Impactul urmărit asupra profesorilor este reprezentat de îmbunătățirea competențelor legate de profilul profesional (predare, formare, facilitare, lucrul cu tinerii) și a competențelor lingvistice, de o mai largă înțelegere a conexiunilor dintre educația formală, cea nonformală, formarea profesională și piața muncii, de oportunități pentru dezvoltarea profesională și a carierei.
Echipa de proiect a școlii noastre este compusă din 10 cadre didactice și 20 de elevi. Împreună cu câteva colege, la sfârșitul lunii martie am pornit spre Islanda, pentru a participa la un curs de formare, „Diverse society – Diverse Classrooms”, în cadrul căruia aveam să facem cunoștință cu mai multe metode și tehnici de lucru menite să facă activitatea școlară mai atractivă și, de ce nu, mai eficientă.
A fost prima oară când am experimentat zborul cu avionul, dar și ieșirea în spațiul european. Am avut surpriza plăcută să descopăr o țară extraordinară, din toate punctele de vedere. Deși este o bucată de rocă răsărită din apele oceanului, Islanda m-a cucerit definitiv, prin peisajele de o frumusețe sălbatică, (aproape) nealterată de intervenția omului, prin curățenia deosebită și prin calitatea oamenilor. Primitori, optimiști, atenți cu mediul înconjurător, oamenii acelor locuri mi-au rămas în suflet. M-a impresionat modul în care ei știu să valorifice la maximum resursele de care dispun, respectul cu care tratează omul, mediul, tradițiile și orice lucru în general.
O altă surpriză a fost Reykjavik, capitala, un oraș frumos colorat, cu o varietate de stiluri arhitecturale, mult graffiti (și nu de proastă calitate), calm și voie bună. Pot să vă spun că în cele câteva zile cât am stat în Reykjavik nu am auzit nici un claxon (!). La fel de mult mi-a plăcut și orășelul Borgarnes, localitate în care s-a desfășurat cursul de formare; Borgarnes are o populație de cca. 1.700 de locuitori și este localizat la nord de capitala țării, la 60 de km.
O nouă surpriză plăcută a fost sociologul Guðrún Pétursdóttir, cea care ne-a îmbogățit cunoștințele și ne-a pus în ipostaze diferite, pe parcursul celor 68 de ore de curs. O persoană cu adevărat impresionantă, director al Institutului Inter Cultural Iceland, cu un CV de excepție, Guðrún ne-a prezentat diverse aspecte ale învățării prin colaborare, ne-a familiarizat cu metoda CLIM/climmy (învățarea prin colaborare în grupurile multiculturale), dar și cu alte metode de învățare prin cooperare. Cel mai mult m-a atras caracterul practic al acestui curs, fiecare zi aducându-ne o nouă provocare pe care noi trebuia să o rezolvăm. Am agreat nespus de mult această manieră de predare, net superioară unei expuneri sterile de informații.
La curs au fost prezenți 22 de profesori, din mai multe țări: Franța, Italia, Germania, Cehia, Bulgaria, Ungaria și România. Întâlnirea colegilor de diverse specialități, din țări diferite, a fost una de bun augur; am aflat diverse lucruri despre alte sisteme educaționale, ne-am împărtășit (și comparat) propriile experiențe, ne-am îmbunătățit competențele lingvistice, am legat noi prietenii.
Participarea mea la curs a fost posibilă cu ajutorul finanțării oferite de Comisia Europeană prin intermediul programului Erasmus+ și mi-a îmbogățit experiența, mi-a oferit o nouă perspectivă asupra realității educaționale și mă provoacă să ofer alternative colegilor de breaslă, ce pot fi experimentate în condiții reale pentru ca în final cei care vor avea cel mai mult de câștigat să fie elevii, tinere vlăstare aflate pe calea desăvârșirii lor ca Oameni.
* Acest material este o opinie personală și nu reprezintă, în mod necesar, poziția
oficială a Uniunii Europene.
Prof. Alexandrina Jijie, Școala Gimnazială „Ion Creangă” Suceava
