2.200 de kilometri, călare, sub soarele arzător, pe ploaie, vânt, atacați de insecte din mlaștini sau pe drumuri greoaie de munte, unde le pot ieși oricând în cale urși sau lupi, prin teritorii măcinate de război, dar și prin țări în care oamenii te întâmpină oricând cu brațele larg deschise – aceasta este experiența unui grup de englezi care au vrut să descopere lumea altfel decât până la plecarea în expediție, din avion sau de la TV.
Ieri, o parte din ei au ajuns la Suceava, venind direct dintr-o Ucraină marcată de război.
„Am plecat din Moscova pe 1 iunie, cu 15 cai și 15 călăreți. E chiar uimitor să vezi ce este în Europa, mai ales în această parte a Europei pe care englezii nu o știu foarte bine. Am mers din Moscova spre Smolensk, apoi prin Belarus spre Minsk, Niasviz și Mir, casa istorică a faimoasei familii Radzivil, apoi spre granițele Belarusului, în partea de nord a Ucrainei”, povestește entuziasmat Michael Pugh, un avocat britanic care a renunțat la o carieră de succes în avocatură, în cadrul unei firme internaționale, pentru a descoperi lumea, dar și pe sine, într-o aventură călare care a încins imaginația rudelor și prietenilor săi, care i s-au alăturat în expediție, chiar dacă numai pe anumite porțiuni.
„E minunat să călătorești încet, între 30-50 de km pe zi, să vezi totul în detaliu, din această lume minunată în care trăim. Obișnuiam să zbor deasupra acestor locuri, de la Londra la Moscova, unde am și locuit timp de șase ani, dar călătoria asta o făceam în patru ore. E o dovadă extraordinară a ceea ce poate tehnologia modernă, dar mereu simțeam că pierd ceva atunci când zburam deasupra acestor locuri”, explică Michael, care, la 41 de ani, a vrut să se rupă de monotonia cotidianului și să facă ceva deosebit.
„Călărind, nu poți vedea chiar totul din locurile prin care treci, dar ai posibilitatea de a vedea mult mai multe, de a vorbi cu oamenii din comunitățile prin care treci. Așa am avut o oportunitate minunată de a vedea cum trăiesc oamenii din aceste locuri. Cu atâtea vești rele din toată lumea, este foarte plăcut să călătorești în acele locuri și să vezi lucruri pozitive, de la modul în care își duc viața acești oameni, care, chiar și în condiții foarte grele, reușesc să trăiască totul la maxim, până la frumusețea locurilor”, spune Michael Pugh.
„Peste tot oamenii sunt buni, indiferent de țară, guvernele sunt cele care fac lucrurile să pară altfel”
O mare parte din traseu l-a avut alături de el pe un bun prieten, Robert Iggleton, fost ofițer de cavalerie în armata Marii Britanii.
„Robert ni s-a alăturat din Ucraina, chiar dacă mulți dintre prietenii săi l-au avertizat să nu meargă acolo. Și, de fapt, acolo am petrecut momente minunate. Există o tristețe în rândul populației, mai ales că cei din vestul Ucrainei, unde ne-am aflat noi, își trimiteau rudele să lupte în est, să-și păstreze teritoriul național, plăteau taxe de război, să susțină acel efort al războiului, aveau de rezolvat problema refugiaților care plecau din estul Ucrainei… Dar bunătatea oamenilor, din toate țările în care am fost – Rusia, Belarus, Ucraina și acum România, este uimitoare. Asta m-a uimit și am înțeles că peste tot oamenii sunt buni, indiferent de țară, guvernele sunt cele care fac lucrurile să pară altfel, din păcate” consideră Michael.
De altfel, în oameni se încrede cel mai tare și atunci când e vorba de a se ghida în călătorie, deși a avut la dispoziție și mijloace moderne de orientare în teren.
„Cea mai bună metodă este să te oprești și să întrebi pe unde e mai bine să mergi.
Uneori GPS-ul te îndrumă peste un câmp care pare foarte frumos, dar de fapt e o mlaștină, care se dovedește a fi foarte periculoasă, poate trage calul cu totul în adâncuri. Asta e și esența omenirii – avem nevoia de a comunica, de a interacționa cu cei din jurul nostru”, spune englezul, care a fost uimit de cât de dornici au fost oamenii să îi ajute, indiferent de locul în care se aflau.
„În Belarus, unde sunt foarte multe zone mlăștinoase, sunt și multe insecte care sunt deranjante pentru cai și, din fericire, localnicii ne-au pus la dispoziție grajdurile lor. Pare ceva insignifiant, dar contează mult, pentru că dimineața caii sunt odihniți, nu sunt mâncați de insecte. În alte părți, pe drum ne-au oferit mere, lapte, ouă și alte produse. În această parte a lumii, oamenii sunt foarte buni”, concluzionează el.
Ospăț la palat și dansuri în flăcări
Călătorind călare, la fel ca în urmă cu câteva sute de ani, au avut șansa de a trăi experiențe neașteptate, precum cea de a lua masa într-un palat.
„Șansa ne-a surâs în această călătorie. Încă de la început, în Rusia, lângă orășelul Viazma, am mers către muzeul care a fost cândva casa faimosului poet și diplomat Aleksander Griboyedov. Întâmplarea a făcut ca tocmai în acea zi să fie ziua de naștere a directorului muzeului, care împlinea 70 de ani, iar el ne-a dus la acel palat frumos restaurat, unde ne-a servit cu caviar, vodcă, whisky și multe alte bunătăți. Ne-am bucurat mult de acea primire, așa cum în Belarus am avut bucuria de a participa la Festivalul Ivana Kupala (Solstițiul de vară), cu sărituri peste focul de tabără și în lac. Dumnezeu ne-a surâs în această călătorie, oferindu-ne experiențe minunate”, rostește cu satisfacție Michael Pugh, căruia zâmbetul îi înflorește pe față numai când se gândește la aceste experiențe inedite, de care nu ar fi avut parte dacă nu se pornea într-o aventură puțin cam „nebunească”, dar cu un scop nobil.
“România are cel mai mic buget pentru paralimpici din întreaga Europă”
Una din motivațiile echipei lui Michael de a merge mai departe, indiferent de greutăți, este că banii strânși din donații, de la cei pe care îi impresionează călătoria lor, merg către două asociații de sprijinire a paralimpicilor (participanți la Olimpiadele persoanelor cu dizabilități), una din Anglia și alta din România.
„Firma de avocatură din care făceam parte înainte de a-mi da demisia este parteneră a Asociației Paralimpicilor din Marea Britanie și i-am reprezentat atunci când a avut loc la Soci Olimpiada Paralimpicilor. Atât eu cât și cei care au fost alături de mine am fost extraordinar de impresionați de eforturile și realizările atleților paralimpici. Un prieten mi-a sugerat că aș putea strânge bani pentru ei, în călătoria mea, și asta și fac, atât pentru cei din Anglia, cât și pentru cei din România.Avem deja făcute donații pentru paralimpicii din România, DHL s-a oferit să ne ajute să strângem și mai mulți bani. România are cel mai mic buget pentru paralimpici din întreaga Europă și sperăm ca prin efortul nostru acest buget să fie cât de cât mai mare. Poate și alții se vor implica să adune bani pentru acești sportivi uimitori, care pot realiza lucruri greu de crezut”, a explicat Michael Pugh, care, prin călătoria sa, a atras deja donații de peste 60.000 de dolari pentru paralimpicii englezi, majoritatea prin intermediul siteului creat special pentru acest proiect – www.ridinghalfwayhome.com.
Sumele donate către cei din România nu le cunoaște încă, dar speră să fie cât mai mari.
Frumusețile Bucovinei, în cinci zile
Alături de cei care i s-au alăturat pentru parcurgerea traseului din Bucovina, Michael va petrece aici cinci zile, în care speră să vadă cât mai multe din frumusețile locurilor, dar să descopere și câteva repere istorice.
„Vreau să explorez mănăstirile, în special Putna, să văd chilia lui Daniil Sihastrul și mormântul lui Ștefan cel Mare”, explică avocatul britanic, care va fi însoțit de încă trei englezi, dar și de doi români, Cătălin Ursache și Adrian Radu Rey, membri ai Centrului Turistic Ecvestru Călimani, care au alcătuit traseul pe care englezii îl vor parcurge până în Sighișoara, punctul terminus al călătoriei lor inițiatice.
„Prima noapte pe traseu o vor face la Brodina de Sus, următoarea la Herghelia Lucina, a treia în Suhard, la o stână, a patra în Poiana Negri, după care urcăm la 12 Apostoli, în Călimani, iar a cincea noapte o vom face în Neagra Șarului”, a explicat Cătălin Ursache. De la Bistrița, unde vor ajunge cu mașina, vor schimba caii și abia apoi se vor îndrepta spre Sighișoara.
„Traseul pe care îl vom face nu a mai fost parcurs de alții până acum, este o provocare pentru întreaga echipă. Nu am mai fost la Sighișoara, destinația finală a călătoriei noastre, și e o localitate pe care îmi doresc cu ardoare să o văd, am citit multe despre ea, inclusiv că e atât de frumoasă că ar trebui arestată”, glumește Michael, care va fi așteptat acolo de părinții săi, rude și prieteni, pentru a sărbători cu toții.
Ieri, călăreții englezii au vizitat grajdurile Hergheliei Rădăuți, administrată de Romsilva, care le este partener în acest proiect, Herghelia de la Lucina fiind un alt punct de reper al călătoriei lor.
„Am vrut să punem în valoare și hergheliile de pe traseu – Rădăuți, Lucina, Beclean. Avem herghelii foarte vechi, cu rase de cai importante, pe care toți turiștii străini ar trebui să le viziteze”, a spus Radu Rey.
La Rădăuți, unde a fost întâmpinat și de un reprezentant al administrației locale, Traian Andronachi, lui Michael Pugh i s-a pus la dispoziție unul din campionii cu care se mândrește această herghelie a Direcției Silvice Suceava, care an de an obține zeci de premii naționale și internaționale, fiind și cea mai importantă pepinieră de cai pur-sânge arabi din țară.
„E un privilegiu să ai ocazia să călărești un asemenea cal. Cu el sunt la Sighișoara în trei zile!”, a exclamat Michael, călare pe Zoltan, unul dintre cei mai buni cai de sărituri la obstacole din țară.
De marți, membrii echipei vor călări pe un cal de sport unguresc, un pur-sânge englez, un anglo-arab, un Shagya arab și un semigreu.
Urși, lupi și văcuțe cu clopoței la gât
Încântați de tot ce au văzut până acum, englezii nu își ascund entuziasmul pe care îl simt pornind în această etapă finală a călătoriei lor.
„În pădurile din România sunt și urși, și lupi, orice se poate întâmpla. O călătorie ca asta poate fi foarte periculoasă. În fiecare zi trebuie să fii pregătit ca ceva să meargă rău, de la o problemă la cal, la o problemă de sănătate la tine, pentru că e mult efort și pentru corp să călărești atât de mult timp – trei luni de zile. Vom fi cu ochii în patru după urși, aș vrea chiar să văd unul, dar nu foarte aproape!”, mărturisește Michael, care speră să aibă ce poza și trimite prietenilor din țara sa.
Se mândrește cu pozele cu văcuțele cu clopoței la gât, pe care le-a trimis prietenilor săi, care se mirau că acolo unde a mers echipa de călăreți este la fel de frumos ca în Elveția.
Dacă totul merge bine, pe 25 august ar urma să ajungă la Sighișoara.
Inițial voia să călătorească din Moscova spre Țara Galilor. Dar logistic era foarte dificil.
„În această parte a lumii sunt încă foarte multe drumuri de țară, pe care poți călători călare, pe când în vestul Europei e foarte dificil. Am mai fost în Transilvania, știu cât de frumoasă este, acum am descoperit și Bucovina”, spune Michael, care a devenit deja un ambasador al României, al estului Europei, în întreaga lume. Mulți urmăresc călătoria sa și a prietenilor săi, dornici să vadă lumea altfel decât de la înălțimea norilor sau de la mii de kilometri, din fața televizorului.
