Calul de dar nu se caută la dinți – se spune, și probabil că dl Adrian Năstase s-a ghidat după acest principiu. Nu contează cât este adevăr și câtă ficțiune în tot ce s-a spus în ultimii ani și se spune încă despre familia fostului premier. Cu ani în urmă, pe oriunde ajungeam prin țară – indiferent dacă-l însoțeam pe președintele liberal Theodor Stolojan sau dacă mergeam ca profesor de istorie – se găsea cineva care, invariabil, să-mi șoptească: “Vedeți terenul ăsta (sau ferma, sau lacul, sau fabrica, sau magazinul, sau firma etc.)? Se pare că în spatele proprietarului din hârtii e Adrian Năstase (sau Dana Năstase, sau sora lui Năstase etc.)!”. Dacă ar fi fost să dai crezare acestor zvonuri, ar fi însemnat că Adrian Năstase stăpânea, direct sau prin interpuși, o jumătate de țară. Chiar se făceau pronosticuri în privința averii sale – și se ajunsese, după unii, la două miliarde de euro! Nu este exclus ca tocmai proprietarii respectivelor bunuri să fi răspândit zvonurile – pentru că atunci numele premierului funcționa ca o pavăză!
Acum zvonurile s-au întors împotriva actualului președinte al Camerei. Recentul scandal legat de percheziția casei sale îi va afecta în mod serios cariera. Și totuși, există cineva care pierde chiar mai mult decât Năstase. E vorba despre Parlamentul României.
Dl Năstase a avut ideea – sâmbăta trecută, 4 martie a.c. – să cheme acasă la dânsul câțiva ziariști. Cea mai naturală – dintre gazde – mi s-a părut a fi dna Dana Năstase: neagră-mov de oboseală, ușor trasă la față, domnia-sa era chiar supărată (așa cum ar fi poate fiecare dintre noi când unii îți intră în casă și tu nu prea ai chef de ei); dl Năstase, în schimb, juca teatru – dorea să pară calm, glumeț și dezinvolt, numai că pe sub sprâncene se vedea o privire în alertă, rece. Paradoxal, ex-premierul a ales o strategie curioasă: potrivit explicațiilor proprii, tablourile de pe pereți erau fie replici, fie aveau doar valoare sentimentală, iar materialele de construcție (în frunte cu celebrele deja termopane!) ar fi ieftine, chinezești. În graba de a părea mai popular și “mai ca noi toți” decât este, mai lipsea ca dl Năstase să fi și pus, pe aragazul de la bucătărie, o oală în care să fiarbă, aburind, fasole!
Dar între timp s-a mai consumat un episod: alaltăieri Camera Deputaților a respins – prin vot secret, cu bile –, propunerea procurorilor de a percheziționa locuința respectivă. Tonul foarte dur al presei de ieri – la adresa parlamentarilor – îmi arată că deja Năstase a devenit țintă secundară. Pericolul cel mare e altul: într-un stat democratic, mai importantă decât cariera unui om anume este sănătatea instituțiilor. Și, în urma votului de marți, Parlamentul român iese destul de șifonat. Nu trebuie să ne așteptăm de la cetățeanul mediu să analizeze detaliile, să vadă cum a votat fiecare grup etc. Ceea ce se înțelege, în schimb, este că toți deputații l-au “spălat” pe colegul lor. Și mulți vor repeta, încă o dată, “corb la corb nu-și scoate ochii”.
De acord, dl Năstase nu era dator să verifice proveniența materialelor cu care o firmă oarecare i-a construit casa (pentru cine e dispus să creadă asta), după cum nu este nici obligat să declare darurile primite de-a lungul vieții de la prieteni, socri etc. Dar – ca să mă întorc la ideea din primul paragraf – voi aminti doar că cetatea legendară Troia a căzut tot din cauza unui cal de dar pe care nimeni nu s-a obosit să-l caute la dinți. În această situație pare a fi, acum, Parlamentul nostru, a cărui credibilitate este în mare suferință.
Adrian CIOROIANU
adrian.cioroianu@gmail.com
