Căința spală păcatul

Domnul Iisus Hristos unește pocăința și credința ca să ne arate că pocăința este nedespărțită de creștinul adevărat. Dacă Cel fără păcate, și Sfântul sfinților, a postit și a plâns, și a pătimit, cu atât mai mult suntem noi datori să postim, și să plângem în fiecare zi pentru păcatele noastre. Spovedania este o taină a Bisericii. Este dezbrăcarea omului de păcate și înnoirea lui prin botezul lacrimilor de pocăință și prin iertarea harică, pe care o săvârșește asupra lui preotul. În Taina spovedaniei, omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu, ca să se poată vindeca și ridica la viață nouă și curată. Căința trebuie să fie unită cu rugăciunea. Lacrimile spală păcatul și sunt socotite ca al doilea botez.
„Dacă ai căzut, nu deznădăjdui, ci îndată ridică-te”
Deseori, căderea noastră poate să ne fie cel mai puternic prilej de a trezi în noi căința și întoarcerea spre drumul curăției, sfințeniei și desăvârșirii noastre. Ca să te spovedești, trebuie să ai un duhovnic, pe care să-l cauți și să-l alegi numai din motive duhovnicești. Duhovnicul este doctor sufletesc și cu cît ne cunoaște mai bine, cu atât ne poate, ajuta mai mult. Cel ce ascunde la spovedit sau nu spune vreun păcat de moarte, de care-și aduce aminte, face un nou păcat de moarte și în loc de folos, are pagubă. Dacă ai un păcat de moarte pe care nu l-ai mărturisit la spovedanie, fiindcă l-ai uitat fără voia ta, atunci este destul dacă-l mărturisești la spovedania următoare. Dacă nu l-ai mărturisit de rușine, sau pentru că nu și-ai făcut bine cercetarea cugetului, atunci trebuie să spui duhovnicului păcatul pe care l-ai ascuns.
Schimbarea duhovnicului este oprită cu strășnicie
„Orice om sau femeie de-și va lăsa duhovnicul, fără de oarecare vină, și se va spovedi la altul, să se despartă de Biserică, dimpreună cu acela care îl primește astfel pre dânsul…”. Spovedania trebuie să aibă înaintea ei o amănunțită cercetare a cugetului și hotărârea tare de a ne îndrepta, precum și a nu ne mai întoarce la viața păcătoasă. Duhovnicul poate fi cercetat și înainte cu câteva zile de a ne spovedi, cerându-i ajutor pentru pregătirea de spovedanie.
Sfaturi duhovnicești
1. La spovedanie nu trebuie să repeți acele păcate de care te-ai căit mai înainte, de care ai fost dezlegat și pe care nu le-ai mai săvârșit. Altminteri, ar însemna o neîncredere în puterea tainei ce se săvârșește prin spovedanie.
2. Nu trebuie să-ți amintești și să împarți vina cu alte persoane cu care fost în clipa când ai făptuit păcatele, ci să te osândești numai pe tine.
3. Sfinții Părinți opresc pe credincios să-și spună păcatele în toate amănuntele, ci numai să și le recunoască, pentru ca nu cumva luându-le pe fiecare în parte să dea prilej de sminteală atât sufletului său cît și duhovnicului.
4. Tu ai venit să te pocăiești și totuși nu te căiești de păcatele tale, fiindcă nu știi cum trebuie să te pocăiești; adică îți săvârșești pocăința în chip rece și împietrit. Iar asta nu e pocăință
5. Ia aminte și judecă! Tu ai înșirat toate mărunțișurile, iar ceea ce este mai însemnat ai scăpat din vedere. Nu ți-ai mărturisit cele mai grele păcate. N-ai recunoscut și n-ai însemnat că: tu nu iubești pe Dumnezeu, urăști pe aproapele, nu crezi în cele ce spune Cuvântul Domnului și ești plin de trufie și, de slavă deșartă. În aceste patru păcate intră toată răutatea și toată stricăciunea noastră sufletească. De fapt, ele sunt rădăcinile cele mai însemnate, din care răsar toate vlăstarele căderilor noastre în felurite păcate. (M.E.)
Gândiți-vă și la cei săraci…
Sfântul Ioan Gura de Aur dă sfat cui vrea să primească:
„Ai mâncat pe săturate? Adu-ți aminte și de cel flămând.
Ți-ai potolit setea? Amintește-ți de cel însetat, îți e cald și bine? Gândește-te la cel înghețat.
Ai o casă mare și frumoasă? Fă loc în ea și celui fără adăpost.
Te-ai veselit la o petrecere? Bucură și tu pe cel întristat.
Ai vază pentru bogăție? Cercetează pe nevoiaș.
Ai ieșit vesel de la stăpân? Ai grijă ca și slugile tale să se veselească.
Dacă ești milostiv și cruțător cu dânșii, și sufletul tău va fi miluit când va ieși din trup.” (fragment din “Predici”, Sfântul Nicolae Velimirovici)