Ani de zile gânditorul francez Voltaire s-a comportat ca personajul românesc „Bulă”, a cărui problemă de căpătâi nu era „Măreția Lui Dumnezeu”, ci „Măreția lui Bulă”.
În ultimele clipe ale vieții lui, Voltaire s-a trezit și și-a văzut dimensiunea de „Bulă”. A înțeles că a trăit o viață în rătăcire și, disperat, a început să-și mănânce oala de noapte, în fața medicului elvețian Théodore Tronchin, ca o dovadă a disprețului pentru sine însuși.
Dacă Voltaire ar fi citit cu atenție scrisorile Sfântului Apostol Pavel poate ar fi înțeles că acest gest de „căință” al lui e, de fapt, tot o blasfemie, pentru că trupul omenesc e creație a Lui Dumnezeu și lăcaș al Duhului Sfânt. În plus, trupul pe care i l-a dat Dumnezeu nu avea vină, păcatul fiind în mintea și sufletul lui. Iar sufletul, care a păcătuit, nu se spală cu fecale, ci cu lacrimi. După o viață petrecută departe de Dumnezeu, satana l-a batjocorit și în ceasul morții, iar pocăința lui Voltaire s-a transformat într-o urâțenie.
Câți dintre oameni nu ajung la vârste înaintate „pătrunși” de măreția realizărilor „lor” și departe de Dumnezeu? (Dar cât de „ale lor” sunt aceste realizări, când fără voia și ajutorul Lui Dumnezeu nimic nu se poate face?) Dumnezeu îi ajută o viață întreagă, deși merg într-o direcție greșită, ca un tată iubitor care îi lasă pe copii mai neascultători să se înfrupte cu dulciuri, în urma plânsetelor lor, deși dulciurile nu le fac bine…
Și câți dintre intelectuali nu ajung să propage o viață întreagă idei potrivnice sau străine Lui Dumnezeu, fără să încerce vreo clipă să Îl cunoască cu adevărat pe Creator? Câți dintre ei nu fac în această viață decât, asemenea lui Voltaire, să mai smulgă o cărămidă din zidul credinței oamenilor? Trei sferturi dintre francezi se mai roagă „puțin sau deloc”… Iată la ce lucrare a contribuit Voltaire… Iată de ce l-a cuprins atâta spaimă…
Eu cred că Dumnezeu i-a iertat lui Voltaire scârboasa blasfemie cu care și-a sfârșit viața. Dar i-o fi dat și Duh Sfânt, pe care în atâția ani ai vieții scriitorul nu a fost în stare să și-l dobândească prin rugăciune? Fără Duhul Sfânt nimeni nu intră în Împărăția Cerurilor, după cum o arată pilda celor zece fecioare. Și în ce măsură scrierile lui, care lucrează întruna în mințile oamenilor, folosite fiind de stăpânii acestei lumi în „formarea” noilor generații, nu îl condamnă în fiecare zi? „Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, și din cuvintele tale vei fi osândit.” Și încă aici Mântuitorul vorbește de cuvinte particulare, nu de discursuri care au fost sădite în mulți.
de Marius Ianuș
