Unul dintre cei mai înzestrați hingheri ai țării este ăla de care sperăm să scăpăm cu toții, în afară de Lenuța Udrea, la viitoarele alegeri. Promovat pe cea mai înaltă cracă națională, pe când era primar al capitalei, el își justifica setea de sânge patruped prin afecțiunea sa aparte pentru salariatele care lucrează la APACA. „Mi-e milă de câini, dar mai milă îmi este de fetele mușcate, când ies din schimb de la APACA!”, își explica el elanul exterminator. Of, fetele de la APACA ! Cele mai, spuneți dumneavoastră cum, purtătoare de fustă pe care Revoluția le-a dat.
În pofida antipatiei pe care președintele țării le-o poartă, încă de pe când el bulea buha la primăria capitalei, câinii de pripas ocupă un loc important în inima românilor. Desigur, ne referim la acei români care posedă acest organ. Ocupă un loc important pentru că seamănă cu românii de rând, care trebuie să lupte și ei cu o grămadă variată de dușmani: de la selecția naturală, până la nesătula înfometare și la fățișul ecarisaj.
Ce, pe noi nu ne ecarisează fiscul și sistemul de șpăgi ? Nu ne castrează impotența financiară ? Noi avem două picioare, iar câinii patru, asta e singura diferență ca mamifere.
Îmi sunt dragi maidanezii cu patru picioare și pentru spiritul lor civic, fiindcă știu bunăoară să folosească trecerea de pietoni marcată – „zebra” – pentru a traversa strada, oferind o pildă din care s-ar putea inspira gratis maidanezii cu două picioare.
Nu-i nici un secret că inteligența lor deosebită le face ușor de dresat pe aceste patrupede. Maidanezii își învață ușor lecția și știu să vină în întâmpinarea așteptărilor omului.
De ce zic asta? Pentru că am văzut recent, în Belgia francofonă, cum, vreme de bune decenii, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, cățeii erau folosiți ca animale de tracțiune. La căratul cărucioarelor cu marfă. Cărau fructe și legume în piață, cărau ciocolată și lapte la clienții abonați… Cărau.
Cărau chiar mici copilași, care trebuiau amuzați și scoși la plimbare cu acele mini-șarete.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
