Câinii de talie mică își au originea în Orientul Mijlociu, unde au apărut în urmă cu peste 12.000 de ani, fiind descendenții lupilor suri, potrivit unui studiu publicat miercuri în ediția online a publicației BMC Biology, informează AFP.
Cercetătorii de la Universitatea California din Los Angeles, coordonați de Melissa Gray și Robert Wayne, au căutat să identifice variațiile genei IGF1, caracteristică câinilor de talie mică.
Această variație genetică „a apărut, probabil, destul de devreme în istoria lor”, consideră Melissa Gray.
„Rezultatele noastre demonstrează că versiunea genei IGF1 prezentă la câinii de talie mică este foarte apropiată de cea regăsită la lupii din Orientul Mijlociu, corespunzând originii lor vechi”, au declarat autorii studiului.
Săpăturile arheologice efectuate în Orientul Mijlociu au permis descoperirea rămășițelor unor câini domestici de talie mică, ce aveau o vechime de peste 12.000 de ani. Alte săpături, realizate în Egipt, au scos la lumină rămășițe și mai vechi, datând din urmă cu 31.000 de ani, ce au aparținut însă unor exemplare cu o talie mai mare.
Selecția raselor canine a fost făcută de locuitorii din „Cornul abundenței”, o regiune fertilă din Asia, și din alte zone considerate „leagăne ale civilizației”, unde au apărut primele comunități umane stabile.
Câinii de talie mică au fost preferați în regiunile foarte populate, deoarece ei puteau să trăiască, parțial, în interiorul caselor sau în spații exterioare închise, au explicat autorii studiului.
