Căile ocolite sunt mai frumoase

Pe o astfel de cale am aflat și eu despre un român din Petroșani, Toma Coconea. Nu, nu e bodyguardul lui Șimota, ci instructor de zbor cu parapanta. Toma a fost unul dintre cei 30 de bărbați adevărați, acceptați la startul unei întreceri exclusiviste: traversarea Alpilor de la est la vest cu piciorul și, acolo unde era posibil, cu parapanta! Ca prevedere regulamentară interesantă, competiția ia sfârșit la 48 de ore după ce primul concurent ajunge la finiș, în Monte Carlo. După 15 zile de la start, un elvețian atinge punctul terminus, urmat în aceeași zi de compatriotul nostru, care a fost considerat revelația ediției. El a fost supranumit “running man” pentru că străbătea traseul pedestru în pas alergător, pe aproape orice suprafață. Când vremea era nefavorabilă zborului era avantajat net, căci nici unul dintre competitori nu puteau acoperi distanțele în ritmul românului, care a pierdut teren la zborul cu parapanta, poate și din pricina echipamentului. Pentru a vă face o idee despre dificultatea cursei, la 48 de ore de la sosirea liderului numai 5 concurenți atinseseră punctul terminus și doar alți 13 se mai aflau pe parcurs din cei 30 plecați inițial. Iată ce a inspirat unei penițe cu suflet lupta lui Toma cu înălțimile: “constrângere interioară, născută dintr-un vis în care credea, dar mai ales voința împlinirii. Am văzut un chip războlit, dincolo de care se așterne măreția simțurilor și a gândurilor…” Nici că se mai poate adăuga ceva!
Totuși, revenind cu picioarele pe pământ, ca după o aterizare prea bruscă cu parapanta, să rezervăm câteva vorbe și despre isprăvile celor două echipe ale noastre în Liga Campionilor. Dinamo a obținut un egal fricos fiindcă atât s-a mulțumit să aspire. Despre temutul cuplu de atac Pandev-Rocchi, doar atât: primul a fost omul invizibil, în timp ce al doilea n-a avut șutul la el! Steaua a aruncat pe fereastră două puncte care vor cântări greu la calculul coeficientului de țară. Suficient pentru calificare, dar Hagi poate să dea acatiste pentru Goian căci până la “capul” acestuia era penurie mare de idei.