Pe plan mondial se vorbește din nou, în aceste zile mohorâte, despre România. Nu laudativ, că de mult nu se mai găsesc motive pentru așa ceva. Ci într-un nou scandal de mare amploare, un scandal care ne face – dacă mai era loc pentru asta– încă puțin nația de baftă.
S-a descoperit așadar că ceea ce trecea drept carne de vită franțuzească, într-un aliment împachetat de firma „Findus” și vândut în magazinele europene, era de fapt carne de căluț. Căluț provenit de aici, de la noi, maltratat și măcelărit la marea artă românească, apoi congelat pentru hrana fraierilor europeni.
Care fraieri europeni se vede că totuși nu-s chiar atât de fraieri, pe cât am vrea noi. În Franța, Marea Britanie sau Suedia, caii incluși în pizza, lasagna și musaca au fost retrași din rețelele de supermarketuri cu ștaif, precum „Auchan” și „Carrefour”.
Falsul a indignat o lume întreagă, care s-a pus pe nechezat și pe scurmat din copită, înfierând șarlatania. O șarlatanie de o mare murdărie, dar care se înscrie în nota firească a țării noastre. Probabil că aceia care se ascund în spatele afacerii spumegă acum la rândul lor, precum caii lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul la un loc.
Căci cumpănind situația în stil românesc, parcă ce mare infracțiune au comis ei? Ce, calul și vita nu fac parte tot de partidul mamiferelor care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte? Chiar dacă unul se exprimă nechezând și altul mugind, calul și vita tot patrupede cu patru picioare sunt.
Raționamentul e simplu: dacă avem imbecili în Parlament și infractori de drept comun în Guvern, de ce n-am avea și cai pe post de vite?
Partea proastă e că atunci când intervin scandaluri europene, ele sunt ceva mai greu de mușamalizat decât când ai treabă cu procurori și judecătorii miloși din Suceava, Bot’șeni și Iași. Așa că aștept cu nerăbdare să aflu încotro duc ramificațiile rețelei de proteină cabalină.
Presimt că se va lăsa cu nechezături și pălituri de copită.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
