„Cafeaua Domnului Ministru” – satiră politică pe scena suceveană cu Maia Morgenstern

– Un altfel de Ziua Europei, în cabinetul…Domnului Ministru
Iubitorii de teatru au avut parte, în ultima zi din Gerar, la Casa de Cultură Suceava, de un spectacol deosebit, desprins din pelicula actuală a vieții politice românești, comedia „Cafeaua Domnului Ministru” sau „Rigor Mortis”, în interpretarea actorilor Teatrului Național „I. L. Caragiale” București: Maia Morgenstern, Alexandru Georgescu și Maria Teslaru.
Într-un decor foarte simplu, biroul unui ministru, cele trei personaje ale piesei de teatru: Domnul Ministru (nici el nu știa ce Ministru!?), Jeni-Jana-Otilia-Venera în rolul șefei de cabinet, genial interpretată de Maia Morgenstern, și patroana – proprietara de bordel – reușesc să sancționeze într-un mod virulent moravurile și neajunsurile clasei politice românești. Replicile au de cele mai multe ori un ton sarcastic, cu trimiteri acide către situația de lâncezeală în care se află oamenii politici.
Jeni sau Venera sau Otilia (după situație), șefa de cabinet apare la începutul piesei foarte activă, trebăluind te miri ce prin biroul șefului, în timp ce Ministrul e pasiv, citește ziarul sau se scobește în nas….Un telefon deschide dialogul dintre personaje, mai ales că nu e orice zi, e Ziua Europei, iar Domnul Ministru are de depus coroane de flori la cimitir… Din acel moment, actorii au știut să își completeze replicile cu gesturi dintre cele mai firești, dar care să arate cît de mic este pragul între normalitate și nebunie. Astfel, ministrul șantajist este luat la rost de patroana bordelului care-l „găzduiește” fără plată pe Dom’ Ministru, șefa de cabinet – „muncită” săraca până să ajungă pe acest post îi administrează, la un moment dat patroanei o cafea otrăvită (din devotament față de Șefu’), dar aceasta „n-a fost să moară”. Patroana își revine din agonie, și după încheierea mandatului de patru ani al Domnului Ministru, se schimbă culoarea politică, se schimbă miniștrii, iar proprietara de bordel îi ia locul.
Povestea este țesută pe realitate crudă, și vine ca un duș rece pentru cei care încă nu credeau că „Politica-i o curvă!”.
Din decor nu au lipsit steagul Europei și steagul României, obsedanta și iritanta cafea, când roz, când mov, când neagră, dulce sau amară, „după pofta ce-o poftește” Domnul Ministru, iar muzica (Imnul Europei, Perinița, Balada lui Ciprian Porumbescu) completează „delicios” replicile, jocul de scenă al personajelor sau scenele fără text. Cu replici de genul „Trezirea, Domnule Ministru…, hai, că avem de guvernat”, „Politica-i fragilă…, ce vreți, politicienii nu-s halterofili?!”, „Nu e mătușa mea, pentru că nu mi-a lăsat nimic” arată că autorul textului, Horia Gârbea, precum și actorii reușesc să smulgă zâmbete, hohote de râs, aplauze de la spectatori prin simplul fapt că arată realitatea, o realitate „de-a rîsu – plânsu”. Finalul comediei politice (…de pe scenă, pentru că cea din realitate continuă) ne prezintă un tablou numai bun pentru ziariști: Ministrul și Jeni se alătură Patroanei și iau diferite poziții ca pentru fotograf. Se aranjează cu toții pentru a fi în lumina blitzurilor, tot mai puternică, după care lumina scade și apare întunericul… Poate fi și întunericul în care se „acoperă” fără voie politicienii români!?