Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul. Așa cum spune autorul, „povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.
CADOBEȘTI (II). În 1775, satul „Cadobiște” avea un mazil, pe Ștefan Zota, 2 popi și 75 familii de țărani, mazilul Zota fiind un om foarte bogat, care-și poate permite, în 4 iulie 1777, să împrumute 200 lei negustorului cernăuțean Gheorghe Mătăsari, pe durata unei jumătăți de an, cu o dobândă de 10-12 %.
În 16 mai 1782, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina s-a prezentat vechilul Dumitrachi vătav, declarând că spătarul Toader Balș stăpânește satul, pe care-l moștenește de la părinții săi, Lupul Balș primindu-l zestre când s-a însurat cu fata lui Iordachi Cantacuzino. În 15 noiembrie 1792, când face un schimb de moșii, Toader Balș dă Cadobeștii principelui Matei Cantacuzino și jupânesei lui, Ralu Cantacuzino.
Ralu Cantacuzoni va arenda Cadobeștii, în 3 ianuarie 1793, contelui Iacob Logoteti, dar, după cum rezultă dintr-o scrisoare din 24 martie 1796, arendașul n-a putut intra în posesia moșiei Cadobești din pricina lui Theodorachi Balș, cel care, de altfel, va și cumpăra Cadobeștii, de la Ralu Cantacuzino, în 19 noiembrie 1804.
În 23 aprilie 1807, Toader Balș a vândut moșia Cadobești lui Iacob Aslan și lui Caietan Zerigiewicz.
În 1843, patroni ai bisericii ortodoxe din Cadobești erau Dominik von Lukasiewicz și Joseph von Abrahamowicz, parohia numărând 1.886 enoriași, cu postul de paroh vacant, preot fiind Teodor Cosovici. În 1876, patroni ai bisericii erau Cajetan, Josef și Stefan von Lukasiewicz și Cristof von Jacubowicz, iar paroh era Wladimir Czerniawski, ajutat de preotul Alexander Lipecki, comuna bisericească fiind una mare, cu 2.149 enoriași. În 1910, când patroni bisericești erau Grigorie Dawidowicz, Dr. Iosef Gottlieb și Salamon Kahane, paroh în Cadobești era Ilarion Ivanovici, născut în 1862, preot din 1884, paroh din 1887, cantor fiind, din anul 1900, George Tarnowiecki, născut în 1849.
La Cadobești funcționa, din 1858, o școală cu 6 clase[1].
În 1910, Cadobeștii încă mai aveau un sfert de populație românească, celelalte trei pătrimi fiind de limbă ucraineană.
CAJVANA. Atestarea documentară a satului Cajvana, legendat toponimic în strânsă legătură cu vremurile lui Ștefan cel Mare, este atestat documentar, sub numele Căjvenii, abia în 1575, când Petru Șchiopul întărește satul urmașilor lui Luca Arbure, apoi în 29 iulie 1615, atunci când ctitorul mănăstirii Solca, Ștefan Tomșa al II-lea, sfințindu-și sfântul lăcaș, cumpără, „de la sluga noastră, Vasile Șeptilici, și jupâneasa lui, Tofana, fiica Mariei, care a fost fiica lui Solomon vistiernic”, pentru 1.000 ughi (ducați ungurești), „un sat lângă mănăstirea Solca, anume Căjvana, ținutul Suceava, pe apa Căjvanei, unde cade în Soloneț”. Stăpânirea aceasta, confirmată și reconfirmată de șirul de voievozi care au urmat, până la secularizarea averilor mănăstirești, sub austrieci, în 1783, anonimizează acest sat vechi și durabil, care, tot pustiindu-se, de-a lungul timpului, pare să fi ajuns seliște pustie în 1774-1775 (nici Spleny, nici Werenka nu o menționează).
De altfel, în hotarnica moșiilor mănăstirii Solca, din 1768, este menționată „Săliștea Cajvanei, lângă pârâul Cajvana, unde am aflat și urme de grădini, precum: cioate de vișini și perji, iar pe vârful unui dâmb, cimitirul bisericii”.
Abia în 1780, după colonizări cu emigranți ardeleni, satul este înregistrat cu 85 de familii, numărul acestora dublându-se, practic, până în 1784, în doar patru ani numărul familiilor ajungând la 161.
A existat, la Cajvana, o bisericuță de lemn, ridicată abia în 1810, biserica actuală fiind construită și sfințită abia în anul 1895. În 1843, paroh al bisericii Sfântul Mihail din Cajvana, cu 1.395 enoriași, era Georgie Cantemir. În 1876, parohul Vasile Zurkan păstorea peste 2.168 de suflete. În 1907, paroh în Cajvana era Ioan Iliuț, născut în 1855, preot din 1880, paroh din 1885, cantor fiind, din 1899, Paul Zybaczynski, născut în 1845.
O școală cu 6 clase a început să funcționeze, la Cajvana, din toamna anului 1899[2].
„Aici luminile sunt mai multe. E sat mare, cu câteva case înalte, pentru funcționarii și fruntașii locului… case adormite, garduri de nuiele, fântâni cu ciutură, dar fără roată, numai cu o opreliște, fântâni cu cumpănă, cruci singuratice în margenea drumului”[3].
Adunând „cântece populare românești din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[4], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor și de la Ana a lui Andrei Chirilă (28 ani în 1914) din Cajvana.
[1]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 32, 1876 p. 85, 1907 p. 85
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 42, 1876 p. 47, 1907 p. 121
[3] NICOLAE IORGA, Neamul românesc în Bucovina, București 1905, p. 44
[4] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940