Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul. Așa cum spune autorul, „povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.
CĂBEȘTI (II). Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Cabinul, moșie răzeșească, „11 – toată suma caselor”, însemnând 8 mazili și ruptași, Grigoraș VOLCINSCHI mazil, Ion BAHATERIȚ ruptaș, Vasilii brat ego, Ștefan LASCHIUCA, Ion bărbieriul, Toma LASTIUCA, Andrieș GORAȘ volintir și Costaș sin BAHATERIȚ ruptaș, 2 scutelnici ai mazilului VOLCINSCHI, Ion morar și Ivan sin IURII, și 1 popă, Ion.
Învecinat și datând cam din aceleași vremuri cu satele Comarești, Slobozia Comareștilor, Panca, Costeștii, Bobeștii, Broscăuții Vechi și Noi, Dracineț și Camenca, satul Căbești nu figurează ca fiind locuit în evidențele austriece din anii 1774, 1775 și 1778, fiind menționat doar în hotarnica satelor Costești, Comarești, Bobești și Dracineț din anul 1783.
Toponimele satului sunt menționate din 1762, când pădurii Beresnik și pârâului Krabinului i se alătură Seliștea, deci o vatră pustie, care va fi atestată ca fiind locuită abia de harta etnografică a lui Nistor, din 1910 (o pătrime români, trei pătrimi ucraineni), și documentele Inspectoratului școlar, din 1939, când cătunul Seliștea este menționat ca având școală, așa cum avea și cătunul Cotul Vechi al aceluiași sat, Căbești.
Cartea de stăpânire din 31 octombrie 1789, menită să se știe care sunt „moșinașii sau răzeșii din satul Căbești, menționează, pentru partea de sus a satului, pe părtașii: Ștefan Lastiuca, îndreptățit la partea strămoșului Vasile Lastiuca, mai puțin partea vândută, în 4 iunie 1657, lui Crăciun Dumitrașco; Toma Baranovschi, moștenind de la părinții săi partea cumpărată de la Vasilie Lastiuca, în 1758; Bahatireț, partea cumpărată de mama sa de la fratele ei, Lupulenco, în 30 august 1719; Mihalachi Criste, cu partea moștenită de la Solomeea, confirmată ei de o carte de judecată din 20 iulie 1763; Grigoraș Țopa, asupra părții confirmate cu decret, de Directoriat, în 7 septembrie 1775 și în 28 iulie 1778.
În partea de jos a satului Căbești erau părtași: Ion Barbieri, care avea zestrea fetei călugărului Diiac Grigori, întărită în 25 mai 1758; Dumitraș Tăutul, cu părtașii lui, asupra părții lui Sandul Tăutul, căsătorit cu fata unui Figarschi, care a fost înzestrată, la Căbești, în anul 1709; Schitul Horecea, împreună cu părtașii părții de sus a satului, conform unei hotarnice din 15 iunie 1762.
Biserica ortodoxă din Căbești, ridicată, în 1748, de ierodiaconul Grigorie GHERVASIE, era slujită, în 1843, de preotul administrator George MITROFANOVICI, care păstorea peste 688 de suflete. În 1876, patroni ai bisericii erau Emanuel von SEWESKUL, Ioan și Ștefa BARBIER, iar paroh, în comunitatea cu 650 enoriași, era Isidor BARBIER. În 1907, patroni bisericești erau Nikolai de STEHAN, parohul Isidor și Andronic cav. de BARBIER și Ștefan cav. de BARBIER, „cavalerul-paroh” Isidor de BARBIER, născut în 1841, preot din 1868, paroh din 1870, păstrându-și locul în fața altarului, acolo unde îi ținea isonul, din anul 1900, cantorul Michail TUDAN, născut în 1855.
La Căbești funcționa o școală, cu două clase, din 1896[2].
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 442
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 21, 1876 p. 73, 1907 p. 143