Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul. Așa cum spune autorul, „povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.
CĂBEȘTI (I). În 20 august 1719, „Axana, nepoata Matițchii” vindea lui Ion Otrublenca, fiul lui Vasilie Zahariciuc și, deci, nepotul lui Zaharie, partea ei „de moșie din Căbești și din Comărești, care parte de moșie este despre partea lui Ion Otrublenca, pe care el a moștenit-o de la mama sa, Vasilca, fiica lui Ionașcu, nepoata Gribincei și a lui Ionașco… și i-am mai vândut un laz, pe care l-a curățit părintele meu, Miron Purcel, care laz este mai sus de Lucov al lui Gribincea, apoi merge până la hotarul Costeștilor și peste hotarul Costeștilor, mai sus de lazul pe care l-a cumpărat Bohatir de la părintele meu”.
În 12 iulie 1739, Grigore Ghica Vodă scria starostelui de Cernăuți, Șerban Flondor, să cerceteze jalba lui „Sandul Tăutu căpitan împotriva lui Iuon Strâșca, zicând, precum, având o parte de moșie în săliște la Căbești… s-a ridicat acel Iuon Strâșca și a ridicat de a zecea de la acea parte a lui Sandul”.
În 20 decembrie 1741, fostul postelnic Stroici vindea lui Ioniță Strâșca păharnic, pentru 30 lei turcești, jumătate din satul Căbești, pe care îl avea danie de la nașa sa, Maria Cârcoaia portăroaia, deci văduva portarului Cârcu, nepoata lui Onciul Iurașcovici, rudă stearpă.
În 12 iunie 1742, când copiii lui Ștefan Strâșca, frații Ion, Ștefan și Mihai Strâșca, se împacă cu cumnatul lor, Toader Brahă, după un conflict funciar, „a opta parte din Tovtre (Toutri) și a opta parte de Căbești ot țănutul Cernăuțului” revin surorii lor, Antemița, jupâneasa lui Toader Brahă.
În 25 aprilie 1750, prin cartea de judecată a lui Vasile Crupenschi, staroste de Cernăuți, se stabilise ca ginerele călugărului Ghervasie, Ion al Ursului Bărbierul, să primească partea din Căbești, a treia parte, cu moară și parte din piua lui Ghervasie, moșie pe care Ghervasie își făcuse mănăstioară.
În 25 mai 1758, s-au judecat la Divan Ion sin (fiul) Ursului Bărbierul cu socrul său, Ghervasie călugărul, pentru acea parte a satului Căbești, pentru care se mai judecaseră și în 1750, dar „Ion Bărbierul a rămas să stăpânească partea sa din Căbești”.
În 15 iulie 1762, „strângându-să toți răzeșii din Căbești, s-au luat sama pe scrisori ce ni-au arătat și am hotărât satul Căbești, pol sat, care s-au afla șapte bătrâni… și s-au ales un bătrân lui Cărste și lui Lupulenc, și lui Vasile Brah și cu tot niamul lor, ce au de pe moașa (bunica) lor Solomona, care acea Solomonă doao fete au avut, anume Măriiana, care dintr-ace Măriiană au eșit Lupulenco și Răptenii, și Vasile Brah, iar din Sofronie, tij fata Solomonii, au eșit Cârste, și acel bătrân s-au hotărât cu stălpi de piatră, iar toți mai sus, adecăte Cărste pe giumătate, iar pe giumătate Lupulenco i Răpteștii i Vasilie Brah, care acel bătrân s-au tras și cu odgoane doisprezece stănjini de seliște, cinci odgoane șasă stănjeni peste părăul Cabinului, supt dial, tij cinci odgoane șasă stănjeni la cămpu, în dial”.
