Ca Stele în Spania

Mi-aș dori ca în epilogul zilei de azi să pot spune că steliștii au fost la înălțime și altfel decât în avion. Nu sunt adeptul injecțiilor cu optimism, dar nici miei la tăiere nu se cade să fim, fără nici o aluzie la trecute îndeletniciri ale celui care pretinde că nu mai are nici o calitate oficială la Steaua. Dacă tot mergem la coridă, cu alții pe post de toreadori, să fim conștienți că sunt și coride în care aceștia ies șifonați. Cu condiția să nu ne comportăm ca un melc ce-și soarbe coarnele la prima contră. Trebuie să scoatem coarne “bourești”!
Din păcate, nici de data asta Mirel Rădoi nu poate demonstra în teren dacă nașu’ a avut dreptate să-l scoată la înaintare în fața fratelui de marmeladă Ramon Calderon. Și dacă tot nu putem betona mijlocul terenului, măcar să-l orientăm către atac, fiindcă degeaba încercăm să opunem celor doi închizători ai lor pe Paraschiv și Lovin. Poate părea o variantă sinucigașă, dar eu cred în duetul Badea-Thereau, fără a-l sări pe Dică din schemă. Așa s-a jucat preț de vreo 10 minute și cu Urzicenii, interval în care s-au înscris primele două goluri. Știu, adversarii nu suferă comparație, dar exprimarea Stelei a câștigat vizibil în acuratețe. În apărare, n-are Oli petice pentru câte găuri se cască! Tocmai de aceea atacul devine cea mai bună apărare. Poate vom culege mingile din poartă ca pe căpșuni, dar măcar să le exportăm și noi o boabă-două! Mă gândesc că nici “galacticii” nu-și pot păstra concentrarea la cote maxime meci de meci. Picoteala s-ar putea instala încă de la imnul cântat de Placido Domingo, care chiar așa este: placid! În schimb, Steaua are un imn mult mai trepidant, și mă refer aici la cel indigen, interpretat de Lucian Viziru, pentru cine nu știe, nepotul reputatului și regretatului tenismen Gogu Viziru.
Să trecem, nu neapărat ierarhic cât cronologic, și la Cupa UEFA.
Rapidul trebuie să fie conștientă că în meciul din Israel poate tranșa deja calificarea! Cu patru puncte după primele două partide, cu un proxim meci acasă cu Mlada Boleslav, pe care este suficient să nu-l piardă, giuleștenii pot trece până la primăvară la “și altele” reprezentarea europeană. Până la o eventuală revanșă cu Steaua pe tărâm european, trebuia să ia măsura roș-albaștrilor în campionat, în lupta pentru locul doi. Îndrăznesc chiar să afirm că acest obiectiv trebuie să devină prioritar. Altfel, o nouă clasificare de Cupa UEFA poate deveni monotonă și demotivantă. Sper ca revenirile lui Zicu la gol și a lui Mazilu pe teren să fie de bun augur.
În fine, intră în scenă și cei care au confiscat primul loc în campionat. Dinamo n-are nici o scuză dacă nu-i spulberă pe cei de la Beșiktaș! Ar însemna să dea apă la moară adversarilor, care afirmă că sunt zmei doar la noi în ogradă. Iar echipele turcești de top, în frunte cu Beșiktaș, sunt atât de amețite anul ăsta, încât a ajuns Manisaspor să se bată la titlu! În ce-i privește pe dinamoviști, motive de îngrijorare n-ar prea fi, trupa lui Rednic se exprimă actualmente fără reproș, parcă pentru a-i face în ciudă lui Piți, cel care declara deunăzi că n-are ce jucători de la Dinamo să ia la națională. Păi nici să nu-i ia, că-i strică! Oricum, orice om cu picioarele pe pământ este conștient că parcursul exaltant nu poate dura la nesfârșit, până la urmă tot va apărea o sincopă. Părerea mea este că ar fi de preferat să se petreacă în campionat, fiindcă acolo Dinamo își poate permite, are suficientă osânză! Totul este ca joi turcii să afle că stadionul poartă numele celui mai mare român, și încă unul cunoscut prea bine de osmanlâi…