Mai mult de 20 de străini au cerut autorităților române să-și stabilească domiciliul în România pentru a declanșa procedurile de adopție a unor copii români, în condițiile în care legislația actuală permite adopția internațională doar în cazul rudelor de gradul doi.
Secretarul de stat Theodora Bertzi, șeful Oficiului român pentru Adopții (ORA), a declarat agenției MEDIAFAX că, în cele mai multe cazuri, este vorba despre cetățeni americani – 11. Lor li se adaugă trei olandezi, doi germani, doi canadieni și câte un cetățean din Marea Britanie, Italia, Noua Zeelandă, Elveția și Africa de Sud.
Potrivit Theodorei Bertzi, în toate cazurile este vorba despre familii cărora copiii le-au fost încredințați de mai mulți ani (cea mai mică durată fiind de trei ani), fiind stabilite puternice legături afective între minori și acești străini, care i-au crescut și educat.
Noua legislație nu permitea acestor străini să adopte copiii, întrucât nu aveau domiciliul în România și nici nu-și puteau constitui dosarele de atestare ca familie adoptatoare, a spus secretarul de stat. „Dacă adoptatorii au domiciliul în țară, intră sub incidența prevederilor legale care reglementează adopția națională. Aceasta era singura variantă de a deveni și în acte părinți ai copiilor, mai ales că familiile respective locuiau de mult în România”, a adăugat Bertzi.
O dată ce potențialii adoptatori primesc domiciliul în România, începe efectiv procedura de adopție, care presupune mai multe etape. Decizia finală privind oportunitatea adopției este luată însă de instanță, a mai spus Bertzi.
Potrivit Legii 482/2004, străinii își pot stabili domiciliul în România dacă îndeplinesc cumulativ anumite condiții: o ședere temporară continuă și legală în ultimii cinci ani anteriori depunerii cererii; fac dovada că dețin mijloace de a se întreține și a asigurării sociale de sănătate; dovedesc că dețin legal spațiu de locuit corespunzător pentru ei și familia lor; vorbesc limba româna la un nivel satisfăcător; nu prezintă pericol pentru ordinea publică și siguranța națională. Cererile de stabilire a domiciliului se soluționează în termen de maximum șase luni de la data depunerii, dar, în anumite situații, acest termen poate fi prelungit cu trei luni.
Străinul titular al unui drept de ședere permanentă beneficiază de tratament egal cu cetățenii români în mai multe privințe, inclusiv în ce privește regimul adopțiilor.
Potrivit șefului ORA, patru dintre străini au obținut deja domiciliul în România, printre aceștia numărându-se și neo-zeelandeza Alana Cleland, care a îngrijit timp de patru ani un băiețel pe care l-a primit în îngrijire acum câțiva ani, când lucra ca voluntar la un centru de ocrotire din Timișoara. Cazul a fost intens mediatizat în România și în Noua Zeelandă, la începutul acestui an.
În martie 2001, Iani a fost declarat abandonat, astfel că sarcina deciziilor legate de viitorul lui a fost preluată de autoritățile locale pentru protecția copilului. El a fost plasat în îngrijire la Alana Cleland, care lucra ca voluntar la un centru din Timișoara. În vara lui 2003, Alana Cleland a părăsit România împreună cu băiețelul în Noua Zeelandă. Autoritățile române au cerut ca băiețelul să fie adus înapoi în țară întrucât nu exista un acord ca el să plece din România, iar femeia în grija căreia se află nu îl putea adopta.
Alana Cleland a fost nevoită să se întoarcă în țară cu copilul, noua lege care reglementează regimul juridic al adopțiilor interzicând adopția ori plasamentul către cetățeni din străinătate, dacă nu sunt rude de gradul doi ale minorului. Cleland – care a stat mulți ani în România – a făcut demersuri pentru a obține domiciliul aici, astfel încât să poată îl adopta pe Iani.
Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopției (în vigoare de la 1 ianuarie 2005) a permis reluarea adopțiilor internaționale din România după câțiva ani de întrerupere. Legea a introdus însă restricții în privința copiilor adoptabili și a factorilor care se pot implica în acest proces: adopția națională are prioritate absolută; minorii români pot fi adoptați în străinătate numai de rude de gradul doi, iar copiii cu vârste mai mici de doi ani nu pot face obiectul unei adopții internaționale.
Autoritățile române au primit deja două solicitări din străinătate, de la persoane considerate eligibile potrivit noii legi, cu privire la deschiderea procedurii de adopție internațională în cazul a trei copii.
