Ca formă de rezistență la orice fel de manipulare, recomand rugăciunea

Acum aproape un deceniu, am fost invitat pentru prima dată într-un studio al unei televiziuni naționale. Invitat, e un fel de a spune. Auzind că se pregătește o emisiune în care Biserica va fi criticată pentru că a „îndrăznit” să reintre în proprietatea unor păduri din județul Neamț, cineva a intervenit (și cu greu a obținut) ca, alături de jurnalistul Mihai Tatulici, să fiu și eu invitat spre a prezenta punctul de vedere al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Atunci am văzut pe viu ce înseamnă manipulare, dar una strigătoare la cer. Nu eram nici pe atunci un naiv, știam din culise cum se „fabrică” realitatea de către unii ziariști. Dar nu eram conștient, recunosc, de proporțiile pe care le putea lua minciuna. Spre exemplu, la un moment dat s-a difuzat un reportaj în care, în timp ce se vorbea despre veniturile obținute din exploatarea pădurii, sunetul era asociat cu imagini video ale unor suprafețe întregi de păduri defrișate. Evident, ele nu erau nici opera Bisericii și nici nu se aflau în proprietatea vreunui ocol silvic bisericesc. Dar ce mai contează, important era ca oamenii să rămână cu impresia că Biserica „rade tot” acolo unde este împroprietărită. Și se mai spuneau multe alte minciuni. După încheierea așa-zisului reportaj, am crezut că voi avea dreptul la replică. De unde! Realizatoarea deja deschidea alt front de discuție, ca și cum ceea ce se difuzase era de necombătut. Cu greu am reușit să smulg câteva minute în care să aduc argumente reale, cu date și cifre, care să răstoarne percepția telespectatorilor. Evident, și acest moment, și multe altele pe care le-am trăit prin unele studiouri TV m-au determinat să primesc cu foarte mari rezerve orice se difuzează pe ecranul televizorului. Și nu numai.
Am evocat acest moment din cariera mea de jurnalist sau de purtător de cuvânt de peste 20 de ani, pentru a atrage atenția asupra fenomenului manipulării, omniprezent nu doar în presă, ci în mai toate sferele vieții publice românești. Acum un an, revista „Dacia literară” dedica un întreg număr acestei maladii sociale. Reiau mai jos, cu unele nuanțări, câteva dintre gândurile pe care le-am exprimat cu acel prilej.
Resorturile manipulării pot fi identificate în dorința unor persoane sau grupuri de interese de a acapara puterea, în diferitele ei forme: politică, economică, culturală, spirituală etc. Oricine este văzut ca un posibil adversar devine țintă. Inclusiv Biserica este atacată mai ales pentru că e percepută ca un pol de putere, nu neapărat pentru că deranjează credința pe care ea o promovează. Dar indiferent de natura manipulării, dacă ținta este Biserica sau Școala sau orice altă instituție, în spate se poate sesiza și un duh de „emancipare” a omului de sub autoritatea lui Dumnezeu. Conștient sau mai puțin conștient, cel mai adesea.
Manipularea este sesizabilă de-a lungul istoriei, încă de la începuturi. De fapt, istoria a început printr-o mare manipulare. În Rai fiind, primii doi oameni, Adam și Eva, au fost manipulați de diavolul ce li s-a arătat în chip de șarpe să nu-L creadă pe Dumnezeu, Care le poruncise să nu se atingă de pomul cunoștinței binelui și răului pentru că ar fi urmat să „moară negreșit” (Facerea 2, 17). Satana – numit și „tatăl minciunii” (Ioan 8, 44) – îi influențează prin cuvintele: „Nu, nu veți muri. Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Facerea 3, 4-5). Așa au pierdut primii oameni Raiul, așa a început istoria omenirii.
Întruparea Fiului lui Dumnezeu acum două mii de ani a însemnat o lovitură cumplită dată „tatălui” oricărei manipulări. Începând cu Cincizecimea, cei ce sunt parte vie din Trupul Bisericii „se umplu” de Duhul Sfânt. Duhul este Cel Care dăruiește discernământul necesar spre a evita orice formă de manipulare. E foarte greu, altminteri, să discerni între bine și rău, între adevăr și minciună. Omul contemporan își pune toată nădejdea în informație. Crede că, cu cât este mai bine informat, cu atât scad șansele de a mai fi manipulat. Or, dimpotrivă, cu cât „inhalezi” o cantitate mai mare de informație, cu atât scad șansele de a avea o „minte limpede”. Poți ajunge obez din punct de vedere informațional. Curăția minții nu se obține decât prin pocăință, rugăciune, unire cu Dumnezeu. De aceea, cei cu viață îmbunătățită, despătimiți, ajung să poată sesiza orice duh necurat chiar și când se arată în chip de înger de lumină. Cu atât mai mult, sesizează orice minciună lansată de acei „lupi îmbrăcați în piei de oaie”.
Un creștin se poate implica în societate sau în politică, chiar e nevoie să facă acest pas. Dar contează în ce duh o face. Am fost mâhnit să sesizez, urmărind anumite mișcări de stradă sau campanii mediatice, cum unii creștini au lăsat deoparte rugăciunea și au pus mâna pe pancarte purtând sloganuri pline de venin, de resentimente sau de ironie. Dacă o acțiune civică mă face să-mi pierd cumpătul și pacea, mai bine stau deoparte. Înseamnă ori că lucrurile sunt nu tocmai curate ori că eu sunt imatur, incapabil, deocamdată, de a lupta pentru binele comun cu mijloace creștinești.
În concluzie, ca formă de rezistență la orice fel de manipulare, recomand rugăciunea. Mutând gândul la Dumnezeu, poți sesiza mult mai ușor sursa și intenția oricăror idei lansate în public. Imposibil de manipulat sunt cei cu viață sfântă, deși sunt cei mai atacați dintre pământeni, la nivel mental.
(Sursa: Ziarul Lumina)