Vă scriu cu entuziasmul celei de-a doua tinereți, pe care am trăit-o în acest an!
Acum trei ani, clopoțelul școlii din Colacu mi-a vestit pensionarea. Ruptura de școală – după 37 de ani – a fost brutală: nimeni n-a mai avut nevoie de persoana mea, nici măcar când doamna profesoară nou-venită absenta. E greu să nu știi ce să faci cu timpul tău! Puține flori, la propriu și la figurat, mi-au trecut de-atunci pragul. Le mulțumesc din toată inima, așa cum le mulțumesc și doamnelor de la școala de la centru care m-au solicitat la câteva supliniri.
Din luna ianuarie am trăit nesperata bucurie de a preda din nou, în comuna Breaza. Trebuia să-mi dovedesc și aici, ca-n atâția ani, că munca la școală se face într-o mare echipă: elevi, profesori, părinți. Trebuia să arăt că nu sunt „o vechitură” încă.
Breaza m-a primit cu o căldură pe care n-am s-o uit vreodată, începând cu acest colectiv mic de cadre didactice, bine sudat și cu domnul director. Buna creștere a elevilor mari și mici, respectul tuturor oamenilor din comună, toate acestea m-au făcut să mă simt de-a lor. Le mulțumesc mult, prin intermediul dvs.
Masa de adio a clasei a VIII-a, serbarea de sfârșit de an sunt momente prea emoționante, ca să riști să vorbești prea mult. Admiram programul – de la grădiniță, apoi frumoasa „Serbare a Abecedarului” a clasei I, „S.O.S. Natura!” în care costumația elevilor clasei a II-a și a IV-a a avut nevoie de atâta inventivitate și măiestrie, ascultam grupul vocal al clasei a III-a în care o gâgâlice de fetiță – Amina – e mai mică decât talentul său. La sfârșit, au intrat pe scena Căminului cultural modern și spațios elevele claselor V – VIII: frumoase, tinere, talentate, vesele, cu potpuriul lor de cântece populare. Îi priveam pe toți și mă gândeam: „Cum să opresc timpul?”.
La premiere aș fi avut nevoie de o diplomă specială, mare de tot, s-o acord comunei Breaza și oamenilor ei! Mare păcat că sponsori nu există, mare păcat că primăria nu ia mai în serios problema stimulării elevilor premianți cu volume îndrăgite.
Elevul Alexandru – Teodor Ganță, clasa a VII-a, a venit zilnic la școală cu surioara lui, Larisa (de 5 ani) de mână din vârful muntelui, dintr-o căsuță fără curent electric. Își rupe câte două ore din somnul de copil, își rupe timpul de joacă sau de învățat, pentru a ajunge la timp: iarna prin nămeți și viscol, vara – lac de transpirație. Alex, stimați cititori, nu poate sta și el (ca miile de copii din țară) în fața calculatorului, nu poate vedea un desen animat, pentru că nu are curent electric, iar construcția unei căsuțe în vatra satului se împiedică de multe probleme.
Ca dirigintă am fost jenată să-i întind doar o diplomă lui Alex Ganță care, în ciuda dificultăților a obținut premiul I, cu media 9,82, când s-ar fi bucurat împreună cu Larisa de o carte frumoasă.
Vă doresc o vară frumoasă!
Cu toată considerația, prof. pens. Glicheria Șandru, comuna Fundu-Moldovei
