Ca artă, religia va exista întotdeauna (I)

Multele predicții privind sfârșitul religiei, începând mai ales cu perioada Renașterii, s-au dovedit false și fără temei. Așa cum s-a putut observa în timp, în loc de „anihilarea religiei” prin umanismul ateist, prezisă cu „generozitate” de Feuerbach, în ciuda secularizării, în multe locuri s-a dezvoltat un nou umanism teoretic și practic, de această dată însă religios. În pofida constrângerilor și ghetoizării religiei în fostele țări socialiste, Biserica și-a păstrat identitatea, iar procentele ateilor, în multe locuri, rămân nesemnificative. În pofida „profeției” lui Freud că religia va dispărea sufocată de spiritul științific ateu, se constată astăzi o nouă înțelegere față de morală și religie. În opinia multora, „credința” scientist-ateistă, în rezolvarea tuturor problemelor cu ajutorul științei raționale, este asimilată astăzi mai degrabă unei iluzii infantile. Heisenberg: Religia este fundamentul moralei, iar morala este premisa vieții
Pe de altă parte, e foarte adevărat că între știință și religie nu există o relație directă. Există însă oameni de știință care în cercetarea lor se raportează și țin seama de mesajul religiei. Cel mai evident apare acest lucru în cazul fizicienilor. Mulți dintre aceștia descoperă astăzi insuficiențele viziunii pozitivist-materialiste despre lume, ca și relativitatea propriilor metode de cercetare. În rândul fizicienilor apar tot mai puțini militanți atei, chiar dacă mulți rămân agnostici. Descoperirea bombei atomice, dar și consecințele negative ale progresului tehnico-științific în general i-au determinat pe fizicienii din domeniul nuclear să-și pună tot mai multe probleme legate de responsabilitatea lor în ecuația știință-morală. Morala implică, însă, o ierarhie a valorilor, modele, la baza cărora stă religia. Părintele teoriei cuantelor și laureat al premiului Nobel în domeniul fizicii, Werner Heisenberg, subliniază exact acest aspect, afirmând că acolo unde dispar modelele, care configurează un anume drum, alături de o „scară a valorilor”, dispare și sensul acțiunilor și suferințelor noastre, conducând spre o gândire negativă și disperare. În opinia sa, religia este fundamentul moralei, iar morala este premisa vieții. Pentru că, în fiecare zi, trebuie să luăm decizii, să cunoaștem valorile sau cel puțin să le intuim, și în funcție de acestea să ne orientăm propriile acțiuni.
(pr. prof. univ. dr. Nicolae ACHIMESCU, sursa: www.ziarulumina.ro)