Bute și loviturile sub centură

Vremea fotbalului se apropie și ea, puțintică răbdare. Dar iată că, dimpreună cu lumea fotbalului, ajungem deocamdată la box. Unde ar fi bine să încercăm a ne păstra limpezi la cap, în ciuda receptării multor fraze-directe sau mai ocolite (croșee), ba chiar mascate (upercuturi). Evenimentul de la Romexpo a fost de la început tratat de guvernanții-organizatori precum recoltele de odinioară: milioane de telespectatori la hectar! Apoi a venit rândul comentatorilor proteviști de a vorbi cu gura plină. Lângă exagerările taxate de Tolontan în editorialul său așez încă una: Michael Buffer – cea mai celebră voce din lume! Pe bune?! Păi chiar sâmbătă seara s-au auzit niște voci mult „mai celebre” (nu, nu Andra, doar niște băieți de la U2 și AC/DC!). Iar peste toate astea mai apare și Moșu Doroftei cu frustrările sale, la un post de radio unde nu l-ar fi auzit nimeni în afară de Safta, interlocutorul său (unul pe măsură, nu?!), dacă nu l-ar fi preluat gazeta-locomotivă. Doroftei nu cred că ar deranja prin ceea ce spune, dacă nu ar da chestiunilor o tentă de reproș către Bute. În esență, cam aceleași lucruri le-au spus și Diaconu și Vaștag, dar fără a da interpretarea ieftină a lui Doroftei. Nu, Bute nu fuge de ceilalți „grei” mijlocii, ci îi așteaptă atunci când bursele vor fi pe picior de egalitate. Trebuie spus că această strategie a staff-ului lui Bute de a trece prin toată galeria de challengeri este la fel de inteligentă precum cea a lui Serghei Bubka de a bate recordul mondial centimetru cu centimetru. După mintea lui Doroftei, trebuia să se arunce din prima la vârf și să riște pierderea centurii pe o bursă de câteva sute de mii. O să ajungă să se bată și cu ceilalți deținători de centuri, poate o să piardă, poate nu, rămâne de văzut. Până atunci, rămâne un sportiv cu un talent uriaș, cu creier și carismă. Deci un pic peste Moșu Doroftei, unul care ieșea la bătaie într-un stil cam autodistructiv. Inima mare a lui Doroftei merită și a și fost apreciată, dar asta nu-i conferă vreo imunitate. Bute, ca și alți români, este iubit de canadieni și pentru că a dat dovadă de bun-simț, învățându-le limba, nu i-a uitat nici când a vorbit la microfon, iar lucrurile astea se simt mai ales când vin din inimă. Dacă Lucian Bute ar fi simțit vreo ranchiună, i-ar fi amintit Moșului ceva legat de cântar. Alții nu l-au iertat.