Busuiocul – floarea crucii

La prepararea pâinii „care întărește inima omului”, în afara ingredientelor de bază (făină, apă, sare) nu poate lipsi drojdia. Dând naștere la fermentație, ea face ca aluatul să crească în volum. Este procedeul natural de facere a nelipsitului aliment. Este posibil să obținem zilnica pâine fără intermediul bacteriilor și fără drojdie? Întrebați-le pe creștinele evlavioase. Ele cunosc mai multe moduri religioase care v-ar putea minuna…
Armata de lucrători a fermentației
Le găsim în aer, în apă, în sol, în corpul animalelor, în plante. De multe ori nu se văd nici la microscop căci într-un spațiu cât un punct pot să încapă 250.000. Microorganisme de natură vegetală, unele bacterii pot fi patogene, dăunătoare pentru om, producând toxine și provocând ciuma, tifosul, dizenteria, iar altele pot fi utile, cu o importanță covârșitoare în iconomia naturii. În cea de-a doua categorie se situează cele ce transformă materia organică moartă în compuși anorganici care se descompun și constituie hrana plantelor cu clorofilă. Foarte folositoare sunt și bacteriile care secretă un lichid sub formă de pastă, drojdia.
Organismele unicelulare responsabile de complexul fenomen chimic cunoscut sub numele de fermentație, constituie armata de lucrători care oferă servicii unice, deosebit de valoroase.
Feluri prețioase și necesare hranei ne-ar fi necunoscute dacă ar lipsi fenomenul fermentației. Pâinea, brânza, untul, iaurtul, oțetul, vinul, berea, dar și glicerina sau streptomicina provin din fermentație. La universala pâine, amestecul de drojdie transformă zahărul din cocă în alcool și dioxid de carbon. Creșterea în volum a aluatului este produsă prin încercarea de eliminare a CO2. Fără nevăzutele organisme, procesul nu s-ar desfășura…
Floarea crucii și aluatul nou
Se pregătește făina, apa, sarea, se frământă amestecul, se acoperă, dar nu se adaugă drojdie. Se pune însă deasupra floarea crucii – busuiocul – luată de la biserică la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Se rostește o rugăciune, se face semnul crucii asupra lor, iar unele creștine obișnuiesc să citească și textul apostolic despre aluatul vechi și nou (I Corinteni 5). Cu credință și evlavie. Lucru misterios și uimitor: după câteva ore, aluatul a fermentat, s-a umflat și este gata de a fi depus la cuptor.
Povestește cu emoție o bună creștină: „Auzisem de atâția ani pe altele că aluatul dospește altfel și m-am hotărât să încerc și eu. Am luat de la preot – în ziua Înălțării Sfintei Cruci, pe 14 septembrie – busuioc. După amiază am încălzit apă și am pus înăuntru puțin busuioc. După ce s-a încălzit oarecum apa, l-am scos. Cu această apă am pus făina și am frământat-o un pic, nu mult. S-a făcut ca o mică prescură. Am făcut asupra ei semnul crucii și am așezat pe deasupra busuiocul în același semn de putere. Am acoperit-o și am așezat-o pe o masă lângă icoane. M-am rugat. Cuprinsă de o emoție adâncă mi-am spus în sine: „sunt nevrednică să fac așa ceva”. Din când în când mă duceam și mă uitam la cocă. În ziua următoare, dimineața am fost năpădită de bucurie, pentru că se umflase și dădea pe de lături. Era un aluat desăvârșit. Am mai adăugat făină. Și coca aceasta a dospit. Mai departe am făcut din ea prescuri și pâine. Păstrez din ea și totdeauna cu ea îmi pregătesc aluatul” (Arhim. Daniil Gouvalis, Minunea credinței, pag. 76-77).
În alte locuri în aceeași zi de sărbătoare și de post, unele creștine țin în mâini un păhărel cu făină amestecată cu apă. În clipa rostirii Apostolului, atente la cuvintele sacre, amestecă puțin în mâini conținutul și se obține o adevărată maia. În toate aceste împrejurări se obișnuiește ca prima pâine care se prepară să fie prescură pentru Sfânta Liturghie.
Cine posedă cunoștințe despre procesul fermentației, înțelege mai bine ca oricine cât de important este miracolul dospirii fără drojdie.
Busuiocul din ziua Crucii
De tămăduitoarea plantă se leagă și un alt fapt supranatural care dăruiește bucurie sfântă creștinilor care îl observă.
Mănunchiul de busuioc luat de la slujbă este așezat într-o vază sau într-un pahar cu apă, înainte de a se usca. După câteva ceasuri apar mici rădăcini, care în timp se măresc și se înmulțesc. Este pus apoi într-un ghiveci pentru a crește și a ajunge un busuioc stufos. Faptul minunat se petrece numai cu floarea crucii din ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci. Nu se întâmplă nimic însă dacă se folosește busuioc de alt fel…
Uimitoarea dospire a aluatului cu minunata floare a crucii este o „piatră” sfântă care aruncă la pământ pe fiecare Goliat modern. Călătorii obosiți ai planetei care îmbrățișează puterea credinței vor simți aripi sufletești ca de vultur. Și cât de larg se poate deschide în fața ochilor lor orizontul…
(Prof. Cornel Dragoș, Argeșul Ortodox, sursa: http://laurentiudumitru.ro/blog)