Bunul-simț – Cenușăreasa prezentului

Am făcut socoteala cu creionul pe hârtie: Anamaria Prodan „agent FIFA, realizator tv și fotomodel român” a purtat pe ea, la interviul acordat „Gazetei sporturilor”, bijuterii diverse în valoare totală de 586.500 de euro. N-am pus la socoteală și telefonul mobil, pare-se, un iPhonex64gb care, conform ofertelor pe internet, poate fi achiziționat cu doar 74.000 de euro. Din poză se observă că-i placat cu aur, deci, putem bănui că respectivul unicat depășește suta de mii; dacă mai adăugăm și celelalte mărunțișuri „de firmă” expuse la purtător, parcă-parcă s-ar rotunji milionul. Iată, de altfel, inventarul exact al tezaurului mobil de pe Anamaria Prodan: un inel de logodnă cu diamant alb (150.000 euro – în presă s-a anunțat divorțul de Reghe, cum rămâne cu inelul, se-mparte în două?), alte două inele cu diamante (150.000 euro), geantă Hermes Kelly Crocodile (80.000 de euro), lanț Tennis cu diamante (50.000 de euro), ceas Hublot cu diamante (50.000 de euro), telefon iPhoneXs cu autentificare facială (valoarea declarată, 6000 de euro, pare a fi cu mult sub cea aflată de noi în cataloage; o fi vorba de variante constructive – oricum, n-are rost să ne încurcăm din pricina câtorva zeci de mii de euro într-o discuție despre milioane), inel Reghe cu diamante (5000 euro), hanorac și pantaloni Dsquared (1500 euro), adidași Alexander McQueen (600 euro) ș.a. Cinstit vorbind, „agenta FIFA” își merită incredibila bunăstare opulentă, chiar dacă trădătoarea poșetă din piele de crocodil ar asocia-o cu o altă doamnă de succes, acum aflată prin Costa Rica. Nici o legătură: Anamaria și-a câștigat averea respectând toate legile, ce-i al ei, e pus deoparte, nimic nu-i de furat, nimic de reproșat. Poate, cine să mai știe, încasările mamei, cântăreața Ionela Prodan la nunțile românilor din țară și de peste ocean n-or fi fost chiar riguros declarate, dar, repet, funcționează prezumția de inocență, cu atât mai mult cu cât mai pândea și necruțătorul fisc american. Reghe câștigă și el destul, Emiratele plutesc pe un ocean de petrol, altfel spus, de dolari, și nu-i prost cine ia, vinovat e cel ce dă. Doamna Prodan a fost prima președintă din România a unui club de fotbal, apoi manager general la Universitatea Cluj, șefă pe la Concordia Chiajna, Gloria Bistrița etc. – și, cu siguranță, nu-i deloc ușor unei femei să strunească năbădăile fotbaliatorilor noștri, merit pentru care a și primit de mai multe ori Premiul de manager al anului. Iată că a izbutit! N-o cunosc personal, dar dintr-un CV ca al ei nu se poate decât concluziona că pronia cerească a dăruit-o cu talentul izbutirii în viață, spre deosebire de ghinioniștii ce fac umbră pământului viețuind anost și păgubos de la o leafă la alta. Emil Cioran atrage însă atenția că „orice formă de talent merge mână în mână cu o anume nerușinare” – și aici ajungem la discuția de fond, fiindcă, oricât de cârcotași și invidioși am fi, nu milioanele familiei Prodan interesează și, probabil, irită, ci ostentația stupidă și agresivă cu care-s etalate într-o țară ce a fost, este, și se va număra totdeauna printre săracii Europei. „Eu îmi cumpăr orice-mi place și niciodată nu mă uit la preț” – declară presei Anamaria – „Ce contează prețul? Ha, ha, ha!”, „Este un mod de a trăi cu care m-am născut”, „Sunt un om asumat și dacă-mi doresc ceva în viața asta, nu-i dau socoteală nici lui Dumnezeu”. Cu atât mai mult nouă, celor care n-am avut fericirea să ne naștem cu astfel „mod de a trăi”, ci, dimpotrivă, socotim de trei ori fiece bănuț când e să cumpărăm punga cu cartofi de la Kaufland. O fi îndreptățită să se considere „cea mai frumoasă, și ce e frumos și lui Dumnezeu îi place”, „sunt perfecțiunea întruchipată” (nu-i deloc și părerea mea, dar asta-i altceva), este dreptul ei, fără îndoială, să aibă casă de un milion în USA, alta în Emirate, unde-și ține copiii la școală, numai că a face deschis și abuziv caz de bogăția ta înseamnă ostentație de gust îndoielnic și lipsă de elementar bun-simț. Numai cu câte minunății purta pe ea Anamaria în ziua interviului la Gsp., de parcă era Tezaurul lui Justinian, s-ar putea finanța un centru de fotbal pentru copii-tineret, construi un dispensar, o școală, câteva terenuri de sport. Dacă tăcea, filosof rămânea! Fii bogat, dacă n-ai încălcat legea, dar nu fi neam prost! „Ceea ce nu oprește legea, oprește buna cuviință”, spunea mustrător Seneca. Dar de unde nu-i, atunci nu-i, cu atât mai mult cu cât bunul-simț a ajuns Cenușăreasa prezentului!