Cunoaștem din observațiile sociologice de zi cu zi categoria aceea largă a bărbaților mămoși pe vecie, care își aleg partenera de viață după asemănarea fizică a mamei lor. Psihanaliștii și alți sondori încercați ai sufletului omenesc au găsit explicații savante pentru această opțiune, dar faimosul „Cartier roșu” din Amsterdam ți-i scoate în cale pe bărbații care își aleg și partenerele de sex, nu doar pe cele de viață, după chipul și asemănarea mămicii.
Nu e de mirare, deci, că, alături de fete cu frumusețea învelită în piele aurie – care se prind în lupta dreaptă a perfecțiunii trupești, poate și a perfecțiunii intelectuale, căci au chipuri inteligente -, întâlnești în celebrele vitrine și femei trecute, slăbănoage cu pielea obosită sau grăsance ofilite, cu burta și coapsele înfofolite în pledurile nenumăratelor valuri tremurătoare de șunci.
Par muieri de treabă, au alură de gospodine care și-au lepădat, cu cinci minute înainte să se expună în vitrine, capoatele și basmaua. Îți zâmbesc din mijlocul unor fețe trecute, își tremură ademenitor celulita și îți fac semn cu degetul să te prinzi ca mușteriu în piulița lor atinsă de rugină. Babuște amabile, albe sau negrese cât malul, apropiate sau chiar sărite de șase decenii de viață, care dacă te ating cu melesteul dosului de palmă te domesticesc de nu te vezi. Poate că o fi și ăsta un motiv pentru care au căutare. Femele cu crupe de iepe de tracțiune și umeri de tauri, niște roberte anastase sau mioare mantale cu 15-20 de ani în plus față de originale.
Care le-o fi clientela? Stai, pândești, te dumirești, te crucești. Intră să se înșurubeze în ele inși mititei, ca niște băsești insignifianți, intră adolescenți atinși de chemările neclare ale lui Oedip, dar intră – și abia aici e aici!– destui bărbați aspectuoși, care dau impresia că au dat în orbul găinii și au confundat frumosul cu urâtul.
Apropo de găină. Proverbul acela cu găina bătrână și ciorba bună (ciorba sexuală) se aplică de minune în vitrinele „Cartierului roșu” din Amsterdam.
