Buna Vestire, 25 martie, bucuria întregii zidiri

Venirea lui Dumnezeu în lume și între oameni prin Întruparea Fiului Său este chipul cel mai înalt al iubirii Preasfintei Treimi față de neamul omenesc. Acest adevăr teologic îl sărbătorim la Buna Vestire. Praznicul împărătesc este sărbătorit în fiecare an la 25 martie. Anul acesta, Buna Vestire coincide cu Duminica a cincea din Postul Mare și de aceea se săvârșește Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. Această sărbătoare cade în fiecare an în perioada Postului Mare și Biserica acordă dezlegare la pește.
Buna Vestire – în limba greacă Evanghelismos, în limba slavonă Blagoveștenie – a Întrupării Fiului lui Dumnezeu a fost sărbătorită la 25 martie încă din prima jumătate a secolului al V-lea, odată cu generalizarea prăznuirii Nașterii Domnului la 25 decembrie. Este prima sărbătoare confirmată în documente dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia și Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie.
Părintele profesor Ene Braniște susține că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de Papa Leon al II-lea (681-683). La început, aceasta era doar locală și cu denumirea de sărbătoare a așteptării Nașterii Domnului. Variația datei de prăznuire a existat în Apus până în secolul al XI-lea, când data de 25 martie s-a generalizat în tot Occidentul. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieste pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Nașterii Domnului (6 ianuarie).
În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Nașterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a secolului al V-lea.
Răspunsul Mariei deschide omenirii calea întoarcerii în Rai
Cel care ne relatează despre acest eveniment biblic al Bunei Vestiri este Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, 1, 26-56. Citim în capitolul întâi al Evangheliei sale că la șase luni după zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, Arhanghelul Gavriil este trimis din nou pe pământ, de data aceasta în orașul Nazaret din Galileea, la o fecioară cu numele Maria: „Și intrând îngerul la dânsa i-a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!” Istorisind viața Sfintei Fecioare Maria, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că ea nu s-a împotrivit celui trimis la ea de Dumnezeu: „Nu s-a arătat necredincioasă, dar nici n-a primit cu ușurință cuvântul… nu s-a tulburat la vederea arhanghelului, căci era obișnuită de nenumărate ori cu vederea sa atunci când acesta îi aducea hrană în Templu, ci s-a tulburat din pricina cuvintelor ce răsunau în urechile ei… «Ce fel de închinare poate fi aceasta?», căci nu cunoștea adâncimea tainei și tresărea la această unire a firii dumnezeiești cu cea a oamenilor, și cugeta cum anume s-ar putea întâmpla aceasta”. Mesajul îngerului continuă: „… Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei lua în pântece și vei zămisli și vei naște fiu și numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi și Fiul Celui-Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, și va împărăți peste casa lui Iacob în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit”. Uimită de cele ce auzea de la înger, Fecioara rostește: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?” „Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema… căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputință”. Vedem de aici că actul întrupării Fiului lui Dumnezeu se face prin participarea Sfintei Treimi. Puterea Celui Preaînalt indică prezența Tatălui, iar umbrirea Sfintei Fecioare este lucrarea Sfântului Duh, iar Sfântul care se va naște din ea este Fiul lui Dumnezeu. Fecioara Maria primește taina prin cuvintele: `Fie mie după cuvântul tău”. Acest accept al Maicii Domnului exprimă acordul omului cu voința lui Dumnezeu și deschide calea întoarcerii în Rai de unde am fost izgoniți prin neascultarea protopărinților Adam și Eva.
Buna Vestire este împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu, care s-a dat după căderea lui Adam și a Evei (Facere 3, 15) și care se numește protoevanghelie. De aceea, înștiințarea despre întruparea Cuvântului lui Dumnezeu este cea mai mare veste în istorie.
După cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul, Evanghelia lui Dumnezeu este o solie a lui Dumnezeu și mângâiere pentru oameni prin Fiul Său întrupat. În același timp, este și împăcarea oamenilor cu Tatăl, Care dă ca plată îndumnezeirea nenăscută celor care ascultă de Hristos.
Vestea cea bună, Evanghelia, este îndreptarea neascultării care a avut loc la începutul creării omului, în Raiul fizic. Acolo, de la femeie au început căderea și urmările acesteia, aici, tot de la femeie au început toate bunătățile. Astfel, Preasfântă este noua Evă. Acolo există Raiul sensibil, aici Biserica. Acolo Adam, aici Hristos. Acolo Eva, aici Maria. Acolo șarpele, aici Arhanghelul Gavriil. Acolo, șoptirea șarpelui către Eva, aici, salutarea îngerului către Maria (după cuvântul Cuviosului Iosif Vrienios). În acest fel s-a îndreptat greșeala lui Adam și a Evei.
Un praznic al bucuriei
Sfântul Teofan Zăvoratul ne spune: „Toți iubim bucuria, cu toții căutăm bucurii. Lanțurile necazului ne apasă; întristarea ne strâmtorează pieptul, ne întunecă mintea, ne rănește sufletul, ne aruncă în neorânduială trupul. Dar îndată ce Dumnezeu Însuși ne descoperă și ne dăruiește vreo bucurie, atunci bucuria cu pricina este binecuvântată chiar în acest loc al surghiunului, și trebuie să spunem că este singura binecuvântată, pentru că de vreme ce Dumnezeu a pus asupra noastră necazul și întristarea, El este singurul care poate să le înlăture sau cel puțin să le îndulcească, trimițând bucurie și mângâiere”. O asemenea bucurie îngăduită de Dumnezeu este cea adusă de Arhanghelul Gavriil la Buna Vestire.
Buna Vestire este, înainte de toate, bucurie. Căci primul cuvânt pe care Arhanghelul Gavriil l-a grăit către Fecioara Maria, când a venit să-i aducă cea mai mare veste din istoria omenirii, a fost „Bucură-te!”. Și într-adevăr, după primele momente de tulburare, datorate atât de neașteptatei vești, înțelegând că vestitorul era venit cu putere de la Dumnezeu (căci numele „Gavriil” se tâlcuiește „puterea mea este Dumnezeu”), ființa Fecioarei Maria a fost inundată de o bucurie de negrăit, datorită revărsării și umbririi harului, mai ales în clipa în care Arhanghelul i-a zis: „Bucură-te ceea ce ești plină de har!”
Iar după ce Fecioara a rostit cuvântul răspuns „Fie!”, ca semn de acceptare a planului dumnezeiesc, ea a devenit izvor de bucurie mântuitoare pentru întreg pământul, însetat de îndelungata așteptare a lui Mesia.
Duminică, la sărbătoarea Bunei Vestiri, suntem chemați și noi să ne bucurăm, ca în fiecare an, cu nădejdea sfântă a mântuirii noastre.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)