Buna rânduială ne educă și ne responsabilizează

Printre îndatoririle pe care pururea-pomenitul Stareț ne învăța să le împlinim încă din primele zile ale înțeleptei lui povățuiri erau și cea a bunei rânduieli și a programului, descriindu-ne în același timp neorânduiala în cele mai întunecate culori. Adesea ne spunea apoftegma Sfântului Efrem Sirul: „cei care nu au povățuitor cad ca frunzele”, ceea ce înseamnă, așa cum ne spunea el, lipsa programului. Obișnuia de asemenea, să ne spună și diferite întâmplări din viața părinților contemporani și mai ales a bătrânului Teofilact, care s-a distins prin virtute și daruri duhovnicești în sihăstria Sfântului Artemie.
Bătrânul Teofilact a trăit toată viața sa ca ascet și isihast, ținând posturi aspre. Nici untdelemn nu mânca. Într-o vreme a primit un ucenic, pe viitorul Arsenie, și i-a spus scurt, pentru că și în vorbire se înfrâna binecuvântatul:
– Ascultă fiule, dacă vei rămâne cu mine, vreau ca în viața ta să ai o rânduială și un program, pentru că fără aceasta nu te faci călugăr. Privește în jur lucrurile noastre, așa cum ți le spun: acolo este urciorul nostru, alături ceașca, acolo sunt lighenele, dincolo posmagii și celelalte, precum le vezi. Vreau să le găsesc totdeauna acolo. Dacă din întâmplare faci vreo greșeală, prima dată îți voi aduce aminte de locul exact al lucrului, dar nu voi suferi a doua oară. Dacă continui pentru a treia oară neorânduiala, te voi ruga să-ți iei lucrurile tale și să pleci, ca măcar pe mine să nu mă tulburi, dacă tu nu vrei să te folosești.
(Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul: nevoințe, experiențe, învățături, Traducere din limba greacă de ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2009, pp. 168-169)