Bună dimineața, România!

După o noapte lungă și întunecată, care a început în urmă cu 4 ani, se pare că România începe să se trezească la realitate. Îmbrobodiți de către cuplul Băsescu – Tăriceanu, cel care a promis să trăiți bine, românii au tras un pui de somn, după principiul FeNeI-ului atât de drag locatarului de la Cotroceni – dormiți liniștiți, alianța D.A. veghează. A fost un somn lung și agitat, cu momente de coșmar de neimaginat de către o persoană normală. O țară normală, locuită de oameni normali, având un calendar precis al integrării europene, alături de un statut de apartenență clară la Tratatul nord-atlantic, cam asta înseamnă România momentului 2004, atunci când PNL și PD au preluat cu forcepsul guvernarea câștigată pe drept de PSD. Cei care citesc ceea ce scriu, știu deja că de puține ori am utilizat spațiul Monitorului pentru a vorbi de propriul partid, considerând că sunt și așa mult prea multe probleme ale României, atât înăuntrul zonei politice, cât și în afara ei. De data asta nu pot să mă abțin și vreau să vă împărtășesc câteva impresii pe care le-am trăit alături de cei peste 10.000 de pesediști prezenți sâmbăta trecută la Congresul extraordinar, în urma căruia ne-am prezentat oferta de guvernare comună PSD și PC, precum și candidatul pe care îl susținem pentru postul de premier începând cu decembrie 2008, Mircea Geoană. Sâmbătă am simțit cu adevărat că revenirea la guvernare stă în voința noastră, a celor care gândim de stânga, la fel cu majoritatea românilor. Sâmbătă am aflat că PSD revine în forță pe piața politică, iar mărturie stau transmisiile ample televizate, atât pe posturile specializate de știri, Antena 1 și 3, respectiv Realitatea, cât și pe postul național de televiziune. A fost de fapt ultima mare lansare de candidați pentru colegiile uninominale, după cele ale PD-L și PNL, care au trecut prea puțin remarcate de televiziuni și agenții de presa. Iar acest lucru înseamnă mult, pentru că, după mine, rolul mass-mediei este în principal de a se poziționa ca opoziție la guvernare, implicit alături de partidele de opoziție, iar acum PSD este asimilat ca fiind singurul partid de acest fel, singurul care nu a fost părtaș la dezastrul ultimilor 4 ani de guvernare PNL-PD. Azi asistăm la încercarea disperată a democrat-liberalilor și a președintelui lor, Traian Basescu, de a se departaja de PNL, de parcă actualul PD-L nu ar fi avut miniștri în cabinetul Tăriceanu I, și din partea PD, și din partea PNL. Strategia lui Stolojan, propus de PD-L pentru șefia Palatului Victoria, este o stratagemă utilizată și în guvernarea CDR, atunci când democrații conduși de Roman și ulterior Băsescu s-au spălat repede pe mâini de praful scandalurilor din cadrul coaliției celor 15.000 de specialiști. Așa cum nu le-a ținut atunci, așa nu le va ajuta nici acum, pentru simplul motiv ca maturitatea la care a ajuns electoratul din România a atins un nivel suficient de mare, ca să îi permită să deosebească neghina de secară și dreptatea de adevăr mult propovăduite în campania din 2004. Un lucru e clar, PSD se îndreaptă către guvernare, iar disperarea începe să plutească în tabăra PD-L, mult mai mult decât în tabăra PNL, aceștia din urmă beneficiind foarte mult de situația politică confuză, conform principiului când doi se ceartă, al treilea câștigă. PNL câștigă prin faptul că încă nu a ajuns atât de jos în opțiunile electoratului, așa cum a fost cazul PNȚCD-ului, trimis în afara Parlamentului în alegerile din 2000. Va fi o guvernare grea, asumată responsabil, care va trebui să țină cont de necesitatea identificării unei viziuni de dezvoltare, care să fie împărtășită de cât mai mulți români. Astăzi, după 4 ani de guvernare de dreapta, după un eșec pe linie în integrarea europeană, viziunea nu poate să fie alta decât concentrarea pe absorbția fondurilor structurale, singura variantă de a scoate România din criza politică creată de copreședinții defunctei Alianței D.A., Băsescu și Tăriceanu, și evident din criza financiară care bate la porțile Balcanilor. O zi bună, România, să ai grijă de tine!