1. Cel ce a venit la biserică dintr-o familie se cheamă apostolul familiei. El trebuie să ia sfînta anaforă pentru toți cei de acasă.
2. Cei de acasă n-au voie, Doamne ferește, în Duminici și sărbători, să mănînce ceva, pînă nu vine cel de la sfînta biserică, să le aducă sfînta anaforă, să se împărtășească cu sfînta anaforă în locul Preacuratelor Taine. Că sfînta anaforă ține locul Preacuratelor Taine, pentru cei ce nu pot să se împărtășească.
3. Duminica și în sărbători, în timpul Sfintei Liturghii, n-ai voie să faci mîncare, că este mare păcat. Fă mîncarea de sîmbătă seară și pune-o undeva la rece și o încălzești cînd veniți de la biserică. În caz de mare nevoie, după ce ieși de la Sfînta Liturghie, ai voie să faci mîncare. Dar în timpul Sfintei Liturghii, cînd preotul leagă cerul cu pămîntul și scoate părticele pentru milioane de suflete, tu să nu te apuci atunci să faci mîncare, că-i mare păcat!
4. Așa a fost la strămoșii noștri. Întrebați bătrînii, că așa țineau înainte! Nu se făcea mîncare Duminica. Este mare păcat. Nu-i voie să faci focul și să faci mîncare cînd preotul face dumnezeiasca Liturghie pentru atîtea milioane de creștini, unde mijlocește iertarea atîtor suflete, și pentru cei din iad și pentru cei din ceruri și pentru cei de pe pămînt.
5. Cel ce a fost la sfînta biserică, cînd a zis preotul: „Cu pace să ieșim! Întru numele Domnului” și a făcut otpustul, adică sfîrșitul Liturghiei, face trei închinăciuni în mijlocul bisericii și merge acasă.
6. De la biserică să nu se oprească pînă la ușa lui. Nu cumva să-l ducă diavolul de la biserică la crîșmă sau la joc, că atunci e vai de el. A început cu Dumnezeu și a terminat cu diavolul. Că așa face vrăjmașul: „Da, oare să mă duc pe la cutare cumătru; să mă duc pînă la cutare; să merg oleacă la crîșmă”.
7. Bucuria diavolului că te-a scos din raiul lui Dumnezeu și te duce în iad, căci crîșma este gura iadului. Așa o numesc toți Sfinții Părinți.
8. Dracul, cînd ai intrat în crîșmă îți bate trei cuie. Primul cui, cînd ai pus piciorul pe pragul crîșmei; al doilea, cînd ai stat pe scaun la masă, în crîșmă; și al treilea, cînd ai luat primul pahar. Pe urma ești al lui; te ține el acolo, nu scapi degrabă. Ți-a bătut trei cuie.
9. Deci, de la ușa bisericii du-te direct acasă!
10. Cînd mergi acasă spune o rugăciune la sfintele icoane și, cînd toți stau la masă, tu să le povestești ce ți-a rămas și ție în cap de la biserică. „Uite, a fost Apostolul cutare, Evanghelia cutare; preotul a ținut predica cutare; uite așa a cîntat dascălul, așa frumos a fost!”, ca să audă și cei ce n-au putut merge la biserică, din motive binecuvîntate.
11. După ce ai stat și tu la masă, să te odihnești două ore. Apoi trebuie să te duci în Duminici și sărbători să faci vizite și să cercetezi pe cei bolnavi și săraci.
12. Dacă știi un bătrîn bolnav sau o femeie bolnavă sau un copil, sau cineva care zace de mulți ani, du-te și-l cercetează, că auzi ce spune Hristos în ziua Judecății: Bolnav am fost și nu m-ați cercetat (Matei 25, 36).
13. Dacă nu poți duce un dar cît de mic la cel bolnav, du-te și-i spune un cuvînt de mîngîiere: „Rabdă, frate! Roagă-te lui Dumnezeu că te iubește! Dumnezeu, pe care-L iubește, îl ceartă. Și daca ai să rabzi în lumea asta, n-ai să mai rabzi dincolo. Așa a răbdat Iov, așa a răbdat Lazăr!”
13. Deci să cercetăm pe bătrîni și pe cei bolnavi în Duminici și sărbători.
Acestea sînt cîteva din regulile de bună cuviință pentru creștinii care merg la sfînta biserică în Duminici și în sărbători.
