Asociată frecvent cu depresia, bulimia este caracterizată în fapt de problema mâncatului excesiv și se întâlnește mai frecvent în țările din Europa de vest, în Statele Unite, Canada, Australia, Japonia, Noua Zeelanda și Africa de Sud.
Studii ale unor cercetători din Statele Unite ne spun că persoanele care prezintă cel mai des această tulburare aparțin în special rasei albe și sunt de sex feminin. Ca opus al anorexiei nervoase, poate fi de fapt interferată cu aceasta, prin alternanța episoadelor bulimice cu cele anorexice.
Comportamentul alimentar al pacientelor este specific:
– perioade de supraalimentație excesivă, cu mari cantități de alimente, de obicei hipercalorice – senzația de sațietate nu este un impediment, persoana neoprindu-se din mâncat decât în momentul apariției durerilor
– accesul este urmat de vărsături provocate care pot deveni reflexe sau de consumul laxativelor în exces.
– episoadele bulimice pot fi favorizate de momente emoționale sau stresante, dar nu este obligatoriu, astfel de circumstanțe putând lipsi.
Debutul se produce mai frecvent la pubertate și în adolescență, dar, există și forme cu debut tardiv, după căsătorie sau legat de perioada de graviditate. Uneori, bulimia poate marca și o suferință de cuplu. Majoritatea cazurilor prezintă tulburări afective majore, de cele mai multe ori fiind vorba de o depresie. În ceea ce privește tratamentul, în ultimii ani și-au dovedit eficacitatea psihoterapia și terapia cu medicamente antidepresive.
Un rol principal îl au persoanele apropiate, care îl pot supraveghea pe bolnav și îi pot oferi suportul afectiv pentru vindecare!
Sursa www.idieta.ro


