Afirmațiile clericilor bulgari care susțin că au descoperit șase fragmente osoase din scheletul Sfântului Ioan Botezătorul au primit un sprijin nesperat din partea oamenilor de știință britanici și danezi, informează Reuters.
Cercetătorii de la Universitatea Oxford și de la Universitatea Copenhaga, care au analizat codul genetic al oaselor și le-au supus apoi unui test de datare cu carbon, au ajuns la concluzia că acele fragmente ar putea fi într-adevăr rămășițele pământești ale sfântului care l-a botezat pe Iisus.
Relicvele, printre care se află un molar și un fragment de craniu, au fost descoperite în iulie 2010 într-un sarcofag de marmură, în ruinele unei biserici medievale de pe Insula Sveti Ivan (Sf. Ioan), aflată în apropiere de orașul Sozopol de pe țărmul Mării Negre.
Oasele sunt expuse într-o biserică din Sozopol, unde mii de credincioși creștini vin să le vadă în fiecare zi, deloc tulburați de controversele referitoare la autenticitatea relicvelor.
„Ca să fiu sincer, atunci când am auzit prima oară această poveste în 2010 am crezut că era o glumă”, a spus Tom Higham, cercetător la Radiocarbon Accelerator Unite din cadrul Universității Oxford, unul dintre laboratoare de top din lume în privința testelor de datare cu carbon a descoperirilor arheologice.
Cercetătorii britanici au analizat un os de la încheietura mâinii și au ajuns la concluzia că fragmentul datează din secolul I e.n., un secol în care ar fi trăit Ioan Botezătorul. Colegii lor, savanții de la Universitatea Copenhaga, au alcătuit codul genetic complet (ADN) pentru trei dintre oasele descoperite.
Testele genetice efectuate au arătat că oasele provin de la aceeași persoană – un bărbat care s-a născut cel mai probabil în Orientul Mijlociu.
Tom Higham, care este ateu, spune că îi este imposibil să afirme cu certitudine că rămășițele îi aparțin Sfântului Ioan Botezătorul, dar nici nu poate să infirme această ipoteză.
„Sunt mult mai puțin sceptic acum decât eram la început. Cred că posibilitatea ca lucrurile să fie așa este mai mare. Însă mi-ar plăcea să aflu mai multe”, a declarat, vineri, Tom Higham.
Relicve ale sfinților sau fragmente din Sfânta Cruce pe care Iisus a fost crucificat, potrivit religiei creștine, s-au dovedit de-a lungul secolelor surse puternice de atracție pentru milioane de pelerini și de turiști. Mii de astfel de relicve pot fi găsite în numeroase biserici din Europa.
Însă scepticii au considerat întotdeauna aceste relicve ca fiind falsuri, dezgropate pentru a-i înșela pe credincioși, iar unii dintre ei glumesc adeseori spunând că dacă toate oasele despre care se spune că au aparținut lui Ioan Botezătorul ar fi autentice, atunci acest personaj biblic ar fi trebuit să aibă 12 mâini și șase capete.
Tom Higham intenționează să creeze un fond special care să îi permită să analizeze și alte relicve, din alte mănăstiri, despre care se spune că ar fi oasele Sfântului Ioan Botezătorul, pentru a vedea dacă aparțin într-adevăr aceleiași persoane și au o structură genetică identică cu cea a fragmentelor dezgropate pe insula Sveti Ivan.
Ioan Botezătorul, venerat atât de religia creștină, cât și de cea islamică, a anunțat venirea pe pământ a lui Iisus, pe care l-a botezat în râul Iordan. Potrivit Evangheliilor, Ioan Botezătorul ar fi fost decapitat din ordinul regelui Herod.
George Kazan, profesor la catedra de arheologie la Universitatea Oxford, care a scris o teză de doctorat despre peregrinările relicvelor religioase în secolele al V-lea și al VI-lea e.n., consideră că există anumite dovezi istorice care sprijină afirmația potrivit căreia rămășițele de pe Insula Sveti Ivan ar putea fi autentice.
Printre aceste dovezi se numără o cutie mică din cenușă vulcanică consolidată, ce a fost descoperită lângă cele șase oase și pe care apar scrise în greaca veche numele Sfântului Ioan Botezătorul și data calendaristică ce corespunde sărbătorii religioase asociate acestui sfânt creștin.
Cenușa vulcanică din care a fost confecționată cutiuța provine din Capadochia, o provincie aflată în prezent pe teritoriul Turciei, prin care treceau drumurile folosite pentru a transporta relicve religioase din Țara Sfântă la Constantinopol – în prezent Istanbul -, unde trăiau împărații fostului Imperiu Roman de Răsărit din secolele al V-lea și al VI-lea, care achiziționau adeseori astfel de relicve.
Foștii împărați, al căror comportament era copiat adeseori de aristocrații pioși, doreau să obțină acele relicve din devoțiune religioasă sau pentru a fi înmormântați alături de ele.
