De câțiva ani ne tot chinuim să dăm un cod penal, unul civil și coduri de procedură moderne. Adică să le înlocuim pe cele existente de pe vremea când comuniștii se instalaseră la putere și doar cârpite după revoluție. Monica Macovei nu a reușit să lase această moștenire, Tudor Chiuariu nu a vrut sau nu a putut. Cătălin Predoiu a reușit să bage în Parlament niște proiecte. Iar aici povestea devine interesantă. Încă de la începutul mandatului, Predoiu s-a înconjurat într-un fel de aură papală: el este Profesionistul cuminte, este Tehnocratul capabil. Pe această imagine a fost destul de simpatizat, de presă și chiar de politicieni. Pe această imagine, actualul guvern l-a păstrat în funcție, ca pe moaștele Sfântului Cuvios Tehnocrat.
În schimbul acestei încrederi publice, Cătălin Predoiu trebuia să ne livreze niște coduri moderne și adaptate nevoilor României. În scrierea proiectelor, omul nostru a reacționat ca orice tip cu ambiție mare și resurse intelectuale modeste: a făcut comisii de largă respirație academică, aducând felurite somități de pe la Facultățile de Drept în aceste comisii. Șmecheria este simplă: Predoiu are aură de fondator, dar nici o răspundere. Doar comisiile au propus textele, nu?
Problema este că atât Predoiu, cât și comisiile au produs multe prostii. Am ascultat siderat pe radio-ul Realitatea FM un dialog între Cristian Tudor Popescu și Lucian Mihai, șeful uneia dintre comisii, cea care a redactat codul civil. Domnul Mihai este genul de somitate specifică facultăților noastre: domnesc peste feude academice, dar nimeni nu ar putea preciza care sunt meritele sale personale. Ca să îmi înțelegeți vehemența, ar fi trebuit să auziți emisiunea respectivă. Necioplit din fire și greoi în argumentație, domnul Mihai (fost președinte al Curții Constituționale între altele) era incapabil să poarte un dialog minimal. Întreabă moderatorul și C.T. Popescu cum de au ajuns în textul de cod prevederi care confiscă echipamentele din redacție dacă cineva se consideră nedreptățit de un articol care (atenție!) urmează să apară. Lucian Mihai se încruntă, ne face pe toți tăntălai și aduce supremul argument: așa scrie și în codul civil din Elveția. Cei doi interlocutori încearcă totuși să discute, așteaptă un argument măcar vag. Așa este în Elveția, repetă papagalicește marele academician doctor jurist și urechist.
Și cam așa se poartă dezbaterea în legătură cu codurile. Felurite aberații apar în ziare, vine cîte un jurist încruntat și zice: așa este în Quebec. De ce în Quebec? De nu luăm modelul din Olanda, favorabil presei? Și nu vorbim doar de codul civil. De pildă, la proiectul de cod penal, legitima apărare se aplică noaptea în ce privește apărarea proprietății. Adică dacă un hoț intră la mine în grădină, eu pot să mă apăr doar dacă îmi este pusă viața în pericol. Și dacă este noapte. De ce doar noaptea? Așa este în Quebec.
Predoiu însuși a spus în emisiunea lui Stelian Tănase o enormitate: pedepsele pentru corupție se reduc pentru că aceste fapte sunt comise de obicei de oameni cu educație. Serios? Mai nou, pedepsele se dau în funcție de educație? Cât de gogoman trebuie să fii să promiți la UE măsuri anticorupție și apoi să reduci pedepsele din codul penal? Trebuie să mai spun că și o singură zi dacă intră în vigoare aceste coduri, Năstase și gașca scapă definitiv, pentru că termenele de prescripție se schimbă. Adică rămân definitiv cu ce au furat.
Să fie asta calitatea școlii juridice românești? Cel puțin somitățile scoase în față de acest scandal sunt jalnice. Plini de ei, vorbesc cu toată lumea de parcă ar fi la examene cu studenți de anul întâi pe care îi pot teroriza în voie și, cel mai urât, sunt incapabili de o argumentație rațională. Te apucă plânsul. Nu sunt jurist și nu am legătură cu mediul respectiv, dar dacă ei sunt reprezentativi, atunci școala juridică românească trebuie desființată și reînființată. Și nu după modelul din Quebec.
