Bulă de la Rapid

De la Caragiale încoace, tot cităm din Domnia Sa, iar vremea când vom înceta o face pare tot mai îndepărtată. Văzând meciul dintre Paris Saint Germain și Panathinaikos, oricui l-a citi pe Maestru nu putea să nu-i vină în minte celebrul citat: „Dar până când să n-avem și noi faliții noștri?” Nenorocirea este că în timp ce faliții lor fac ce fac și-o scot la capăt, la noi falimentul e total și definitiv. Ia să vedeți, ce haios vin de se leagă lucrurile. Așaa….., care va’s’zică P.S.G. era, până alaltăieri, codașa grupei, adică a 5-a clasată din 5, cu doar două puncte din trei meciuri. I-a fost suficientă o victorie pentru un salt de 3 locuri și iat-o premiantă, plasată pe un loc 2 pe care până la ora începerii partidei abia de îndrăznea să-l viseze. Panatinaikos, taman invers: avea 7 puncte din același număr de meciuri, trei. A luat o bătaie soră cu moartea. Și? Și nimic. A terminat tot pe locul 1, deși a luat un gol din filmul cu comici vestiți ai ecranului (primul), precum și alte trei în timp ce comentatorul TV Sport tot încerca să termine fraza cu „șansele de calificare a Rapidului”… și numai nu apuca, fiind întrerupt de încă un gol, și încă unul, și încă. În acest timp, Rapidul se mândrea cu extraordinara sa realizare: n-a luat bătaie de la nimeni. Ei, și? Și tot nimic. A rămas cu 4 puncte din 4 meciuri, exact cât i-a trebuit ca să se uite cu jind în sus, în clasamentul grupei. Ca la admiterea la facultate: primul sub linie. Asta se întâmplă când nu-ți amintești la timp bancul ăla străvechi cu părinții lui Bulă care divorțează, iar Bulă este întrebat dacă vrea să rămână cu mama. „Nu, că mama mă bate.” „Atunci cu tata?” „Nu, că și tata mă bate.” „Și ce facem cu tine? Unde vrei să stai?”, zice judecătorul. „La Rapid, că ăștia nu bate pă nimeni”, zice Bulică. Și uite-așa noi am mai adăugat o „comportare onorabilă”, iar ăilalți o calificare rușinoasă. Dar sănătoasă. S-a dovedit încă o dată că politica de căcănar, meschină, la mica ciupeală, este veșnic păguboasă.