Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul. Așa cum spune autorul, „povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.
BUDINEȚ (II). În 10 octombrie 1801, Iohann Turkul, fiul lui Elias, vinde partea sa din „Budenița” fratelui său, Anton, moșiile Turculeștilor ajungând, foarte curând, în proprietatea lui Iohann Aloys Popiel și a Elisavetei Piotrowska, fiind vândute de aceștia, în 23 august 1802, lui Michael Popiel.
În 8 decembrie 1807, baronul Ariton von Capri va vinde lui Axenti sin Grigori și lui Axenti sin Ioan Botoșan, și ei negustori armeni din Suceava, pentru 700 lei bani împărătești, părțile cumpărate de el în Budineț.
În 1843, satele Budineț și Opaiț aveau 942 ortodocși, biserica din Budineț, slujită de preotul administrator Nicolai Sauciuc, fiind proprietatea lui Alexandru de Morțun. În 1876, patron al bisericii era Alexandru de Petrino, iar paroh Ioan Grigorovici, în Budineț și Opaiț aflându-se 1.397 enoriași. Comuna bisericească Budineț și Opaiț se menținea și în 1907, când patroni ai bisericii din Budineț erau Alma și Ioan cav. de Volcinschi, iar al bisericii din Opaiț, Victor Sachnowicz. Biserica din Budineț fusese zidită, în 1803, de Vasile și Teodor Morțun, fiind renovată, în 1829, și dotată cu un nou iconostas de Alexandru de Morțun. Paroh, în 1907, era Ioan Bucevschi, născut în 1860, preot din 1888, paroh din 1901, cantor fiind, din 1905, Nicolai Pojoga, născut în 1872.
În Budineț a funcționat, începând cu anul 1888, o școală cu 2 clase[1]: „În 18 noemvre 1888, stil nou, s-a consacrat noul edificiu al școalei poporale din Budeniț”[2].
Cabinetul de lectură „Progresul”, din „Budeniț” funcționa, în 1895, în casa parohială, cu 52 membri, 60 cărți, 1 abonament la gazetă și o avere de 16 florini și 34 creițari. Președinte al cabinetului era Dr. Iancu cavaler de Volcinschi, iar vicepreședinte, Ioan Petrescu, de lucrările de secretariat ocupându-se învățătorul superior Leon Zavațchi.
După 5 ani de inactivitate, Cabinetul „Progresul” își relua activitatea în 4 august 1902, adunarea generală desfășurându-se „în ograda casei gospodarului din Budeniț, Geoge Sauciuc, unde-s încăperile societății”. După un lung șir de cuvântări, susținute de parohul Ioan Bucevschi, de învățătorul superior Leon Zavațchi, de „boerul satului, dl prof. Dr. Ioan cav. de Volcinschi”, de primarul Teodor Bohatereț, de agricultorii Nicolai Sauciuc, Nichita Alexandriuc și Dimitrie Loghin, s-a trecut la alegerea membrilor comisiei de arbitri, aceștia fiind agricultorii Ilie Perjul, Ioan Rusnac și Niculai Cuciurean[3].
Banca populară raiffeisiană din Budeniț și Cireș a fost înființată în 1903, sub direcțiunea lui Alecu Burlă și sub președinția lui Nicolai Pojoga, vistiernic fiind Leon Zavațchi.
„Mândru și frumos mai este drumul împărătesc ce duce, prin poieni și păduri, dinspre cele două sate mari, Vicovul de Jos și Vicovul de Sus, către târgușorul Ciudeiului. Când apuci, însă, să străbați mai la luminiș, ți se pare că, după valea Sucevei, ai să dai, din nou, în munți și codri. Căci, de la curțile boierești, din capătul satului Budineț, începe un urcuș, tot printre brădet și molidiș, de crezi că nu se mai sfârșește. Dar iată că dai de un pripor cu pajiști verzi, care parcă îndeamnă pe călător la popas. Și te îndeamnă și izvorul, ascuns lângă marginea drumului, să oprești căiuții osteniți și înspumați și să te răcorești, olecuță, la umbra cetinișului. Drumul, de aici, se mai întoarce colac, de două, trei ori, încolo și încoace, încât lași caii în seama vizitiului…
Cât cuprinzi cu ochiul, se întinde, de la apus și până la răsărit, valea încântătoare a Siretului. Numai în față, spre miazănoapte, se înalță, lin de tot, un șir de coline păduratice, cele din urmă aruncături de valuri muntoase ale Carpaților, ce se pierd, apoi, încolo, către șesul Basarabiei”[4].
În mai 1906, într-o listă de subscripție pentru înființarea societății culturale „Luceafărul Bucovinei”, încredințată parohului „din Budeniț, Ioan Bucevschi”, se întâlnesc următoarele nume de localnici: proprietarii Alecu și Toader Burla, secretarul comunal Constantin BABIN, agricultorii Dimitrie Chiriliuc, Iacov Iliuc, Nicolai Sauciuc și Nicolai Pojoga, învățătoarea Eufrosina Grujevschi și preoteasa Sinclitica Bucevschi[5].
În 1910, comuna Budeniți era în totalitate românească.
În toamna anului 1914, când trupele țariste ocupaseră o parte din Bucovina, „la Budeniți, un cazac legase calul său lângă capela baronului Petrino ca să bea apă din izvor. Un fecior de-ai noștri, trecând pe acolo, se aruncă cu iuțeala fulgerului pe cal și porni în fuga calului spre tabăra noastră, lăsând în urmă pe cazacul păcălit”[6].
„Castelul Budeniț al văduvei cunoscutului fruntaș român Dr. de Volcinschi a fost prădat sub conducerea ofițerilor ruși”[7].
„În vremea de groază a invaziei rusești, când negustorii fără suflet exploatau poporațiunea, a fost o mare binefacere pentru comunele Budeniț și Cireș că proprietarul de aici, dl Alecu Burlă, a deschis o prăvălie în care a vândut, fără nici un profit, făină, sare și alti articoli necesari pentru poporațiune… Semnează: parohul Ion Bucevschi, primarul din Budeniț Alecu Sauciuc, primarul din Cireș Simeon Gherman”[8].
La Budineț s-au născut două mari personalități ale culturii române din Bucovina, ambii autori ai unor istorii literare bucovinene, autori de manuale școlare și profesori cu vocație, Constantin Loghin (4 septembrie 1891) și academicianul Grigore Bostan (4 mai 1941).
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 35, 1876 p. 68, 1907 p. 142
[2] REVISTA POLITICĂ, Anul III, nr. 22, 1 decembrie 1888, p. 12
[3] DEȘTEPTAREA, Nr. 61/1902, p. 3
[4] GRIGOROVITZA, EM., Cum a fost odată / Schițe din Bucovina, București 1911, pp. 43, 44
[5] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 14/1906, p. 4
[6] VIAȚA NOUĂ, Anul III, nr. 140, 1 octombrie 1914, p. 2
[7] VIAȚA NOUĂ, Anul III, nr. 146, 1 noiembrie 1914, p. 4
[8] VIAȚA NOUĂ, Anul III, nr. 168, 5 decembrie 1915, p. 4