Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul. Așa cum spune autorul, „povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.
BUDINEȚ (I). Satul Budineț beneficiază de atestare documentară din 18 octombrie 1435, când Ilie Vodă îi oferea partizanului său, Stan Babici, printre alte sate confiscate de la partizanii fratelui său, Ștefan Vodă, „și Budinții lui Mihail al lui Coșcă, deoarece el l-a pierdut în hiclenie”
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia și Alecsandra vorniceasa, soția lui Iordachi Cantacuzino, bunica cronicarului Ion Neculce. „Partea jupânesei Alecsandra visterniceasa a fost… satul Budilce”.
În ciuda frumuseți naturii, satul Budineț („aici nu e nimic”, în traducere) beneficiază de o reatestare documentară târzie, datorită recunoștinței diaconului Bejan, cel care, pentru că fusese răscumpărat din robie de Constantin Turcul, îi dăruiește binefăcătorului său, în 30 mai 1705, „a șasea parte din satul Budinți, cumpărătură de la Constantin, diacon de Jadova, și de la fratele său”. Satul Budineț era, deci, o obște răzeșească, proaspăt ieșită din indiviziune.
În 11 mai 1706, când Gavrilaș Frunză și jupâneasa Gafița, fata lui Andronachi Vlad, lăsau copiilor lor, Ioan și Maria, jupâneasa diaconului Nicolai Borșan, părțile de moșii moștenite după bunicul lui Frunză, Andronachi Peletiuc, „în Vilavce, în Carapciu, în Costești, în Comărești, în Budiniță și pe aiure de pe socrul meu, Andronachi sin Simion Vlad în Banila moldovenească și de pe socra me, Nastasie, fata lui Vasile Căzăcescul, având noi parte de moșie în Berhomete, în Lucavăț, în Panca și în munte, în țănutul Sucevii, și în Vaselev, în țănutul Cernăuțului”.
Răzeșul Andronachi Peletiuc fusese confirmat de actul de moștenire din 11 mai 1706, prin care Ioan și Maria, copiii lui Gavrilaș și ai Gafiței Frunză, devin stăpânii părții de sat care aparținuse „moșului” (bunicului) lor. Și se mai păstrează un nume de răzeș, cel al lui Gavril Tăutul, datorită actului de moștenire din 20 noiembrie 1766, prin care Alexandru Vasilco, Sandu Volcinschi și Gheorghe Răpta împart între ei partea din sat „Budinița” care aparținuse Tofanei, fata lui Gavril Tăutul. Tot atunci, Morțuneștii primesc a șasea parte din sat, un înaintaș al acestora, Pavel Morțun, fiind împuternicit, în 9 octombrie 1714, de Nicolai Alexandru Mavrocordat, să strângă veniturile din „Budiniță”.
Ioniță Brahă, ginerele lui Pavel Morțun, avea să primească drept zestre a Rucsandii, în 8 octombrie 1761, „zece odgoane întracest țănut al Sucevii ce să chiamă Budeniță, care moșie mi să trage și mie dela părinții miei”.
Moșia Morțuneștilor, care număra 100 de odgoane, a fost delimitată de moșia lui Ion Soponarul, de 9 odgoane și 2 stânjeni, în 20 noiembrie 1767.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Budinții, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „15 – toată suma caselor”, însemnând 3 mazili, 1 ruptaș, 2 femei sărace și „9 argați și păstori, ruși străini ai mănăstirii” Putna.
În 1775, satul Budineț, încă numit Budinții, avea 5 mazili, 1 popă și 12 țărani.
În 26 noiembrie 1782, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, frații Sandul, Toader, Vasilie și Nicolae Morțun declarau că stăpânesc, împreună cu Bejăneștii, 100 odgoane în Budineț, moștenire de la bunicul lor, Ștefan Morțun, care se căsătorise cu fata lui Ilie Bejan.
Răzeșii Nicolai Borșan diacon, Andronachi Borșan, Ion, Vasile și Toader Ciornohuz, Iuon Franghe și Andronic Scripcă, moștenitori ai lui Banilovschi, stăpâneau 5 odgoane din moșie.
Răzeșii Iuon Peletiuc, Ștefan Malinescul, Ilie Cracalie, Andronachi și Ștefan Frunză stăpâneau 15 odgoane.
Tadeus Turcul, care îl moștenea pe Constantin Turcul, era stăpân peste a șasea parte din Budineț.
În 12 martie 1794, Iuon Volcinschi cumpără părțile lui Samson Cracalie, pe care le va ceda, în 23 mai, lui Iuon Calmuțchi și jupânesei Ilinca, fata lui Iuon și Zoița Calmuțchi, care vor avea, totuși, și o altă moșie în Budineț, cea a lui Mihalachi, fiul lui Vasile Cracalia, pe care o cumpără în aceeași zi de 23 mai 1794.
Alexandru Tăutul, nepotul lui Frunză, și jupâneasa Nastasia vând partea lor de sat, pentru 77 florini vienezi, lui Gheorghe Bogdan, fiul negustorului sucevean Cârste, cel care va cumpăra, în 15 ianuarie 1795, și partea nepoților lui Ștefan Malinescul, frații Antohi și Ștefan Stângaci.
Din 8 februarie 1795, pătrund în Budineț și alți negustori suceveni, Gheorghie, feciorul lui Axentie Moisa, cumpărând de la Toader Malinescul 11 odgoane în Budineț, pe care le va vinde, însă, în 10 ianuarie 1796, baronului Ariton de Capri.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 337