Bucurii mari, mici și tristeți

Așa cum pronosticasem, finala Campionatului Mondial de Snooker s-a jucat între Mark Selby, cel care a câștigat titlul și anul trecut, și John Higgins. Sunt doi jucători pentru care ideea de spectacol nu există, doi campioni care joacă eficient, și atât. Nu poți face o pasiune pentru Mark decât dacă te-ai născut trist, cumva din obligație sau din întâmplare, în niciun caz spre a te bucura de viață. În privința lui Higgins, lucrurile stau la fel, aici adăugându-se însă și chestia ailaltă: îl poți iubi dacă îți plac hoții în general, și șpăgarii în special… Între aceste două rele, normal că am ținut cu Selby, care a și câștigat, întorcând absolut năucitor un scor de 4 – 10, ceea ce e al naibii de mult pentru o finală, la 13-11, restul de frame-uri până la finalul 18 – 15 fiind doar rutină. Așa că am trecut peste durerea eliminării lui Ronnie, peste tristețea eliminării lui Judd și m-am mulțumit cu minibucuria de a vedea măcar finala câștigată de cel cu care am ținut de nevoie. În aceeași seară de luni, s-a desfășurat la București meciul cu cea mai mare audiență din campionat de multe decenii încoace: peste 37.000 de spectatori, o sumă pe care zău că n-o mai speram vreodată la intern. A fost un Dinamo – Steaua (dacă era FCSB, probabil că n-ar fi venit mai mult de vreo 2-3 sute de amărâți!) pe deplin spectaculos, câștigat de echipa care chiar joacă nițel fotbal și care cred că ar mânca norii dacă ar fi să joace preliminarii de Champions’ League, indiferent de adversarii care i-ar ieși în cale. Chiar dacă multora n-o să vă vină să credeți, chiar am ținut cu Dinamo și m-am bucurat de victoria ei. Nu de alta, dar parcă supradoza de Becali și de Reghe a început să-mi provoace o stare de greață permanentă. Cred că păgubită din bătălie o să iasă Viitorul, pentru care însă, la cum se prezintă, Europa League e suficient. Bucuria mea cea mare a fost însă execuția la care s-a dedat Real de Madrid. Era și vremea ca amărâții ăia care ne-au furat cel mai cretin egal din acest campionat, chiar pe Bernabeu, să priceapă că nu poți dormi 180 de minute pe teren, iar la urmă să te și alegi cu chestii nemeritate. Sper că nu mai e cineva care să creadă că în retur Atletico poate întoarce rezultatul, că-i recomand cu căldură un consult la doctorul Paziuc.