Președinții Realului și Barcelonei văd meciurile împreună, umăr lângă umăr. Asta după ce oaspetele a onorat invitația la masă a gazdei. Când se înscrie, bucuria unuia este autocenzurată din delicatețe pentru celălalt. Nu fac pe elitistul concluzionând că asta este consecința „osului domnesc”. Ajunge un pic de bun simț și nițică empatie. Copos și Becali n-au nimic în comun cu așa ceva. Duminică seara, i-a fost dat fostului activist să se scălâmbăie și să sară în sus mai ceva ca Geoană. Dar tot așa îi va fi și succesul, vremelnic. Acum mestecă vorbe mari despre Andone, dar așa a făcut și cu Peseiro, după care a dat-o strategic la întors. Mai degrabă decât rușinea proprie, Becali n-a avut cum îndura bucuria deșănțată a rivalului, una pe care ar fi exhibat-o el însuși, numai prilej să fi avut! A plecat din timp, evitând astfel și furia suporterilor, care s-a concentrat pe jucători și antrenor. Și-n timpul ăsta, Becali ce-mi făcea?! Își lingea rănile în propriul sălaș? Peste poate, vorba unui personaj… O dată nu și-ar închide telefonul, o dată n-ar zice „nu” unui microfon întins. Dar televiziunile care s-au bătut iarăși pentru a-l avea în direct au trebuit să muncească pentru a smulge vorbe de la el, pentru a face show, vorba altui personaj burlesc. Becali n-avea deloc chef de vorbă, răspundea monosilabic, dar era acolo, la teve. La semnat condica zilnică.
Și culmea, deși bastonată cu 5-1 în Giulești, echipa păstorită de el e ca barza chioară. Are cuibul său, în preajma fotoliului de lider. Ce șansă a putut rata Vasluiul! Anul trecut bătea surprinzător în ultima etapă la Craiova și trecea înaintea acesteia pe ultimul loc european, în timp ce acum, cu un lot mai valoros și olteni mai debili ca adversari, nu rezistă mizei și rezultatul este taman pe dos! Titlul nu va ajunge în Moldova, se vede treaba că generația asta de brazilieni nu face parte dintre urmașii urmașilor…
