Învierea Domnului sau Sărbătoarea Bucuriei, cel mai important și cel mai așteptat praznic al creștinătății, a fost sărbătorită cu multă emoție în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
În Duminica Sfintelor Paști, 2 mai 2021, la miezul nopții, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit slujba Învierii, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou. Înaltpreasfinția Sa a oferit Lumina Sfântă credincioșilor prezenți, adresându-le apoi acestora salutul bucuriei: „Hristos a înviat!”.
Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost adusă de la București de părintele arhim. Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou, și de părintele Viorel Ilișoi, consilier eparhial, cu un avion de mici dimensiuni, fiind întâmpinată sâmbătă seara pe Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” din Suceava, de o delegație a Arhiepiscopiei condusă de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. De aici, Lumina din Biserica Sfântului Mormânt a fost trimisă în bisericile din întreaga eparhie.
După oficierea slujbei Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, alături de soborul slujitor, a săvârșit Sfânta Liturghie pascală la altarul special amenajat în curtea Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava. Răspunsurile liturgice au fost date de Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou”, dirijată de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu.
Părintele protos. Paraschiv Dabija, Vicar-Administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a dat citire cuvântului pastoral al Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Învierea lui Hristos – Arvuna învierii noastre.
La finalul Sfintei Liturghii au fost binecuvântate coșurile cu pască aduse de credincioși.
- „A doua Înviere”
Sărbătoarea Învierii Mântuitorului Hristos a continuat începând cu ora 12:00, cu slujba specială a Vecerniei de Paști, numită și „A doua Înviere”, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Calinic. În cadrul acesteia pericopa evanghelică a fost citită în unsprezece limbi ale pământului. Ierarhul a fost înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale, precum și clerici din cadrul Centrului Eparhial.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a adus în atenția credincioșilor prezenți aspecte legate de marea sărbătoare prăznuită astăzi. „Paștile este sărbătoarea Învierii lui Hristos și temelie a învierii noastre. Sfântul Apostol Pavel, pentru a elimina confuzia între Paștile iudeilor, care amintea de eliberarea lui Israel din robia egiptenilor, precum și de trecerea din Marea Roșie spre Pământul Făgăduinței, spre Canaan, și Paștile creștinilor, scria celor din Corint: «Iată, Hristos, Paștile nostru, S-a jertfit pentru noi, să prăznuim deci, nu cu aluatul cel vechi, ci cu azimele curăției și ale adevărului.» (I Corinteni 5, 7-9). Se vorbește adesea că Învierea este cea mai mare minune a Fiului lui Dumnezeu. Aș vrea să fac precizarea că faptul că Hristos a înviat nu este o minune; ca Dumnezeu nici nu putea să moară, ci doar ca om. Minunea constă în faptul că Dumnezeu S-a întrupat. Întruparea nu s-a vrut a fi un spectacol impresionist, ci Hristos S-a întrupat ca să se poată întâlni cu moartea în propria-i zidire și astfel să o desființeze. Numai El era cel care putea să abroge pedeapsa cu moartea. «În ziua în care veți mânca din pom cu moarte veți muri.» (Facerea 2, 17). Sau: «Pământ ești și în pământ te vei întoarce. » (Facerea 3, 19). I-a făcut pe urmașii celor care au călcat porunca Sa, cum spune Sfântul Evanghelist Ioan, prin Înviere, liberi de păcat și de moarte.”
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a prezentat argumente cu privire la învierea celor adormiți. „Cât privește învierea morților, ea nu este o invenție omenească, ci ea a fost anunțată de Dumnezeu prin gura profetului care zice: „Fost-a mâna Domnului peste mine și m-a dus Domnul cu Duhul și m-a așezat în mijlocul unui câmp plin de oase omenești. Și m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe fața pământului și uscate de tot. Și mi-a zis Domnul: «Fiul omului, vor învia, oasele acestea?» Iar eu am zis: «Dumnezeule, numai Tu știi aceasta.» Domnul însă mi-a zis: «Proorocește asupra oaselor acestora și le spune: Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! Așa grăiește Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh și veți învia. Voi pune pe voi vine și carne va crește pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh și veți învia și veți ști că Eu sunt Domnul.» Proorocit-am deci cum mi se poruncise. Și când am proorocit, iată s-a făcut un vuiet și o mișcare și oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa. Și am privit și eu și iată erau pe ele vine și crescuse carne și pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era în ele. Atunci mi-a zis Domnul: «Fiul omului, proorocește duhului, proorocește și spune duhului: Așa grăiește Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi și suflă peste morții aceștia și vor învia!» Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, și a intrat în ei duhul și au, înviat și mulțime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor.” (Iezechiel 37, 1-10) Fără această viziune a învierii morților nimeni nu își poate explica misterul bucuriei de Paști, care anticipă învierea cea de obște. Învierea este o lucrare a lui Dumnezeu prin puterea dătătoare de viață a Duhului Sfânt. Reunirea sufletului cu trupul, la înviere, deși este o taină a lui Dumnezeu, nerevelată încă, teologii au încercat să o explice prin intermediul fizicii moleculare.”
Părintele Arhiepiscop a vorbit și despre taina Învierii, ca mister al veșniciei care nu se cere a fi descoperit deocamdată. „Trupul Mântuitorului, după Înviere, avea însușiri cu totul noi și deosebite. Era un trup spiritualizat, îndumnezeit, pregătit pentru a se încadra legilor veșniciei. Învierea este de altfel un mister al veșniciei; teologia morții și învierii nu se învață din cărți la școală și, spun Sfinții Părinți, «tainele se primesc prin credință și contemplație și trebuie să rămână taine». Nu striviți corola de minuni a lumii, spune poetul. Credința se referă la realități care depășesc puterea noastră de înțelegere. (…) Sunt realități supra logice, metalogice sau alogice. Învierea rămâne o taină, un paradox și o antinomie care nu lasă loc speculațiilor și explicațiilor raționaliste.”
În continuare, ierarhul a amintit argumentele vii și argumentele tăcute care dau mărturie despre Învierea lui Hristos, subliniind faptul că Mântuitorul Hristos s-a arătat numai celor care au crezut în El.
În încheiere, Înaltpreasfinția Sa a făcut un îndemn la încrederea în Înviere, la intrarea în bucuria vieții.
(Irina Ursachi, sursa: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților)
