Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul. Așa cum spune autorul, „povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.
BUCȘOAIA. Prima menționare a sătucului din coasta Frasinului, Bucșoaia, pare să fi fost Izvodul mănăstirii Voroneț din 24 octombrie 1772, când la „Bucșoae” sunt menționate 37 de gospodării, dar numărul iobagilor scade, până în 1775, la 1 popă și 17 țărani, cu bordeie risipite prin Bucșoaia, Doroteia și Plutonița.
În 1748, s-a stabilit la Bucșoaia familia grănicerului năsăudean din Zagra, Ioan UNGUREAN. În 1759, a sosit, din Budacul Românesc, familia plugarului Vasile UNGUREAN, iar în 1778, familia lui Nichita UNGUREAN, argat din Zagra.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Bucșoia „9 – toată suma caselor”, toți oamenii fiind birnici, și anume: Ion nepot ILIȘOAEI, Simion SIHLIAN, Ion SIHLIAN, Acsinte SIHLEAN, Gavril SIHLIAN, Ion PAȚA, Andronic CIOFUL, Ion, ungurian, și Măriuța cu holtei.
Prin actul de arendare din 17 iulie 1782, Inochentie, egumenul Voronețului, arendează evreilor Marco din Suceava și Solomon din Gura Humorului, pe timp de un an, satele din vecinătatea Bucșoaiei, cu excepția acestuia din urmă.
Coloniștii germani, agricultori și meșteșugari din Franconia și Bavaria și câțiva din Austria, au sosit la Bucșoaia (Bukschoja) în perioada 1782-1787.
În 1843, Bucșoaia și Frasinul, împreună cu Voronețul, erau arendate bisericii fostei mănăstiri din Voroneț, parohul Ioan KARLOWETZKI păstorind peste 934 enoriași. În Bucșoaia exista o școală trivială germană. În 1876, Bucșoaia, Frasin, Doroteea și Plutonița formau o singură comună bisericească, din 1865, cu 1.779 enoriași, paroh fiind Cassian TUSCHINSKI. Același statut se păstra și în 1907, biserica cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, ctitorită, în 1751, de câmpulungenii Nicolai COGĂLNICEANU (vornicul tgrimis de domnie și acceptat de obște), Grigorie PITICARIU și preotul ȘANDRU, restaurată de frăsinenii Petru și Maria DRILCIUC, în 1854, când s-a schimbat și hramul bisericii, fiind închinată biserica Sfintei Maria. Paroh în Bucșoaia, la 1907, era Dimitrie POPESCUL, născut în 1845, preot din 1883, paroh din 1899, iar cantor, din 1897, era Ilie SĂHLEANU, născut în 1858.
Din 1869, în Bucșoaia funcționa și o școală cu 5 clase[2].
Cabinetul de lectură „Unirea” din Bucșoaia, înființat în 1895, cu 37 membri, 24 cărți, 2 abonamente la gazete și o avere de 29 florini și 40 creițari, funcționa în casa lui Ioan Piticariu, sub prezidenția lui Ilie Sahlean, secretar fiind George Brătean.
În primăvara anului 1895, a fost ales comitetul comunal din Bucșoaia, în Corpul III fiind aleși George Rusu, Dumitru Sahlean, Ferdinand Fedra, Gavril Gemănar, iar ca suplinitori Vasile Ungurean și Gavril Peticar; în Corpul II, au fost aleși Filip Sahlean, Alexa Ungureanu, Ioan Sahlean, Ilie Sahlean, iar ca suplinitori Ilie Flocea și Vasile Sahlean; în Corupl I, au întrunit sufragii Dumitru Caba, Gavril Sahlean, Iosif Lazanowski, Rudolf Vlotkovski, iar suplinitori Ioan Piticar și Grigori Venin. Electorii l-au ales primar pe George Rusu, iar ca adjuncți pe Gavril Gemănar și pe Filip Sahlean[3].
O colectă pentru Internatul de băieți români din Cernăuți, făcută, din 18 decembrie 1897, la Bucșoaia, menționează următoarele nume de localnici: Toader Piticar, Mihai Piticar, F. Stigleț, Dumitru Fănu, Constantin Piticar, George Piticar, George Bradațan, Toader Bradațan, Constantin Precop, Neculai Piticar, Neculai Ungurean, Dumitru Bilan, Vasile Bilan, Constantin Ciofu, Emilian Săhlean, Ștefan Solcan, Constantin Solcan, Vasile Ciofu, Ioan Ciofu, Nicolai Pircu, Ioan Ungurean, Constantin Rusu, George Drelciuc, Dumitru Drelciuc, Dumitru Ungurean, Vasile Moroșan, Artemi Căinar, Dumitru Ciobotar, Dumitru Săhlean, George Săhlean, George Venin, Dumitru Grigoraș, Ion Ciofu, Dumitru Nagi, Neculai Moroșan, Dumitru Florea, George Săhlean, Directorul George Brătean, Cantorul Ion Săhlean, George Gemanar, Nicolai Flocea, George Căilean, Petru Solcan și Vasile Drelciuc[4].
Adunând „cântece populare românești din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[5], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor și de la Ioana CIOFU (20 ani în 1913), Paraschiva a lui Ilie SAHLEAN (25 ani în 1913) și Axenia RUSU (42 ani în 1907) din Bucșoaia.
În 1910, Bucșoaia era locuită, în părți aproape egale, de români și de germani.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 259
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 56, 1876 p. 51, 1907 p. 95
[3] DEȘTEPTAREA, Nr. 11/1896, p. 86
[4] DEȘTEPTAREA, Nr. 4/1898, p. 30
[5] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940