Preocupat de organizarea și promovarea unor acțiuni menite să reliefeze raporturile de bună conviețuire interetnică și interferențele istorice și culturale din perimetrul bucovinean, Clubul Interetnic Bucovina a reușit, printr-o manifestare desfășurată sub egida Consiliului Local și a Primăriei Municipiului Suceava, să sublinieze (încă o dată, dacă mai era nevoie) faptul că „Bucovina este o Europă în miniatură”. De fapt acest generic semnificativ sub care s-a desfășurat în vara anului 1994, la Jastrowie (orașul care găzduiește pe teritoriul polonez Festivalul „Întîlniri Bucovinene”), o conferință internațională care a reunit istorici, filologi, folcloriști, etnografi din mai multe țări ale lumii a devenit un laitmotiv pentru o serie de manifestări care-și propun să întrețină și să dezvolte legăturile care există între etniile care trăiesc (sau au trăit de-a lungul timpului) în Țara Fagilor (Buchenland).
Zestrea identitară a comunităților etnice bucovinene
Prima ediție a Tîrgului Comunităților Etnice din Bucovina (care a coincis fericit cu Zilele Culturii Polone, cea mai importantă manifestare pe care-o organizează de șapte ani Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski”, cu deviza „Mai aproape unii de alții”) a reunit pe esplanada Casei de Cultură pavilioanele cu standurile de prezentare ale cîtorva minorități etnice bucovinene. Cu statut de co-organizatori ai manifestării, organizațiile etnice reprezentative ale ucrainenilor, polonezilor, rușilor-lipoveni, maghiarilor, italienilor și rromilor și-au prezentat, în spațiul care le-a fost rezervat, „zestrea” lor identitară prin care-și fac simțită prezența în acest spațiu multietnic și multicultural. Minunatele „pesanka” (ouă încondeiate pentru care în Ucraina, la Kolomyia s-a construit un muzeu unic în lume) aduse de meșterii huțuli din Brodina, Izvoarele Sucevei și Rădăuți, vegheate parcă de statura impunătoare a unui cazac de porțelan înarmat cu un buzdugan, cărora li s-au adăugat, într-un șir expozițional, imagini din „Ucraina democrată”, picturi în ulei realizate de președintele UUR-Ținutul Bucovina, prof. Ioan Bodnar, piese de numismatică din colecția vicepreședintelui Ioan Bodnariuc, un omagial stand de carte menit să păstreze memoria regretatului președinte al Uniunii Ucrainenilor din România, Ștefan Tcaciuc, s-au învecinat cu pavilionul Asociației Italienilor din România (RO-AS-IT) cu interesante panouri care, prin fotografii de epocă, reconstituiau istoria comunității italiene din Bucovina (cioplitori de piatră de la cariera din Iacobeni, certificatul de încetățenire sau pașaportul unui italian stabilit în România, fotografii de familie), obiecte de artă decorativă din Sicilia sau create de artiștii decoratori Viorica și Oana Moruz. Un alt pavilion, cel al maghiarilor bucovineni, strălucea de culorile cu aspect de teracotă al pieselor decorative realizate de frații Iosif și Ștefan Csukat, iar pavilionul polonezilor oferea, pe fundalul creat de expoziția de cusături cu motive specifice (cearceafuri – între care unul cu o vechime de peste 200 de ani – șervete și fețe de pernă), publicații bilingve, ouă încondeiate de Letiția Orșivschi din Vama și Despina Ozarchievici din Rădăuți, obiecte realizate de dogarii din Pleșa impresionînd prin sculpturile în lemn ale artiștilor Bolek Majerik și Iulian Dziubinschi. Și dacă rușii lipoveni au venit cu o expoziție de carte în care se distingea cartea religioasă (un „Ceaslov” ostenit de vreme sau un tom cu „Învățături pentru cititor” cu o vechime de 318 ani) prezentînd totodată, ca element identitar, o „matrioșka” sau un șir de „lestmuka” (mătănii) dar și cîteva linguri de lemn decorate multicolor, rromii, reprezentați la stand de președintele Asociației Phico Romano, Vasile Ciuraru, dar și de cîțiva membrii ai etniei, căldărari din Verești, precum și de cîteva femei care etalau fustele multicolore ale costumației lor tradiționale, au venit cu obiectele lor de tinichigerie și au oferit, cu un meșter de la Fălticeni, o demonstrație de meșteșug moștenit din străbuni de confecționare a obiectelor de podoabă din aur și argint.
– Un giuvaer de preț: modelul bucovinean de conviețuire interetnică
Sîmbătă, în ziua deschiderii, în perimetrul tîrgului puteau fi văzuți împreună discutînd degajat ambasadorul Republicii Polone la București, Jacek Paliszewski, consulul general și consulul Ucrainei la Suceava, Vasyli Boeciko și Michailo Lienkov, prefectul Orest Onofrei, deputatul și președintele RO-AS-IT, Mircea Grosaru, primarul municipiului Ion Lungu sau inițiatorul și organizatorul Festivalului Internațional de Folclor „Întîlniri Bucovinene”, Zbigniew Kowalski. Și ce dovadă mai bună de interferență culturală și interetnică sub un generic cuprinzător „Bucovina, o Europă în miniatură – mai aproape unii de alții” mai poate fi decît aceea că, aflîndu-mă printre ei, cel care s-a oferit să-mi traducă spusele unui polonez (Zbigniew Kowalski) a fost un ucrainean (consulul general Vasyli Boeciko). Nu știu dacă, în anii interbelici, jurnalista elvețiană Noelle Roger, care scria în „Gazette de Lausanne” că „Bucovina este o cutie cu odoare”, avea în vedere și multietnicitatea acestui teritoriu. Cu siguranță însă astăzi, în contextul unei Europe unite, modelul bucovinean de conviețuire multietnică este un giuvaer de preț.
