Dacă un polonez, Zbigniew Kowalski, este inițiatorul și principalul organizator al Festivalului de Folclor „Întâlniri Bucovinene”, de ce ne-am mira că un brazilian, Ayrton Goncalves Celestino, organizează anual, tocmai în celălalt capăt de lume, o „Săptămână a Bucovinei”? Avocatul și profesorul universitar de limbi romanice, care, ca urmaș al unor emigranți germani din Bucovina, nu și-a uitat originile, autorul unui impresionant tom „Os Bucovinos do Brasil”, a călcat săptămâna trecută pentru a doua oară pe pământul strămoșilor săi. Strămoși care, proveniți din Bavaria și Boemia și așezați pentru un timp pe pământ bucovinean, și-au căutat norocul emigrând în mai multe valuri la sfârșitul sec. al XIX-lea în America de Sud. Păstrându-și tradițiile germane, dar neuitând de Buchenland (Țara Fagilor) din care-au plecat, germanii bucovineni s-au așezat în comunități compacte în statele Parana și Santa Catarina despărțite de fluviul Rio Negro. Bunicul lui Ayrton Goncalves Celestino avea doar 8 ani când a ajuns cu părinții săi, în anul 1887, în Brazilia. Ignatz Schodlbauer (devenit Ignacio Schelbauer în țara care l-a adoptat) a cules și a notat informații despre pionierii imigranți din Bucovina. Nepotul său, Ayrton, a utilizat aceste date în lucrarea de care pomeneam. Începând cu anul 1991 el este organizatorul unei manifestări cu genericul „Săptămâna Bucovinei” care-i reunește în luna iulie pe urmașii emigranților bucovineni în orașele înfrățite Rio Negro (statul Parana) și Mafra (statul Santa Catarina). O sărbătoare organizată sub egida ABC (Associacao Alema – Bucovina de Cultura) al cărei președinte de onoare este Ayrton Goncalves Celestino. O sărbătoare cu costume tradiționale, cu cântece și jocuri ale etnicilor germani, cu un festival al sarmalelor (Haluschkfest) care se desfășoară într-un perimetru cu specific bucovinean, cu o poartă de lemn cu elemente tradiționale, cu o troiță realizată după proiectul artistului humorean Radu Bercea de către sculptorul Ewaldo Greinert, unde există o Casă a Bucovinei care dispune de un muzeu în care sunt păstrate urmele strămoșești. Și încă un lucru interesant care a răsărit în discuția pe care am avut-o cu brazilianul – bucovinean: în anul 1993, când marele Carnaval de la Rio a fost deschis de statul Parana, pe uriașul sambodrom și-au făcut apariția, în ritm de samba, și germanii bucovineni.
