Buciumeni – 600 de ani

Atunci când ne aplecăm cu smerenie să înțelegem și să cunoaștem istoria Țării Moldovei dintru începuturi, nu putem să nu ne oprim pentru câteva clipe asupra domniei domnitorului Alexandru cel Bun, acel domnitor despre care cronicarul Miron Costin spunea bătrânul Alexandru, care asemenea unui rege (s.n.) a fost numit cel dintâi hospodar, întocmai ca un monarh slăvit. Îi zic cel Bătrân și Bun și până azi locuitorii îi slăvesc amintirea.
În documentele din secolul al XVII-lea, deși numele lui Alexandru voievod este menționat mai rar, epitetul cel Bun, adăugat la el, devine obișnuit.
Cronicarul Neculai Costin preluând de la Grigore Ureche titlul Domnia lui Alexandru vodă cel Bun și Bătrân încheie capitolul dedicat domniei acestuia cu aprecierea Domnit-au Alexandru vodă ani 32 și opt luni și multe lucruri bune au făcut aicea în țară, pentru care îl numesc toți locuitorii țării noastre și-i zic Alexandru vodă cel Bun.
Dimitrie Cantemir, contemporanul lui Neculai Costin, în opera sa de căpătâi, folosește numele domnitorului care a cârmuit Țara Moldovei la începutul secolului al XV -lea, sub forma Alexandru cel Bun.
Acest apelativ nu a fost însă acordat fără a avea o susținere istorică. Personalitatea lui Alexandru cel Bun este expresia nivelului de dezvoltare social-economică a populației de pe teritoriul Moldovei, atins la începutul veacului al XV -lea.
Este primul din neamul Bogdăneștilor ce poartă numele de botez de origine grecească Alexandru, care în actele tatălui său Roman I, din 1392 – 1393 , apare în forma rutenizată Olecsandro.
Pentru feudalii străini care se temeau de el, a fost magnificul domn al Moldovei sau preaputernicul schismatic. În documente el este gospodarul adică domnul întregii țări a Moldovei, în sensul său obișnuit, pentru că domnul a desfășurat în cei 32 de ani ai domniei sale, cea mai neobosită activitate în cele mai diferite domenii și a luat toate măsurile necesare menite să consolideze statul în interior și să-i asigure un loc de cinste în arena internațională.
A introdus peste tot buna rânduială, siguranță și autoritatea unei administrații corecte. Prin măsurile luate de el, a reușit să atragă biserica de partea sa și să o transforme într-un factor activ în lupta pentru consolidarea regimului medieval și în propășirea culturii și artei.
Astfel ne explicăm și grija pe care o purta față de slujitorii sfintelor altare din vremea sa, prețuind osteneala acestora, răsplătind așa cum socotea el ceea ce făceau ei.
Documentul emis în cancelaria Țării Moldovei, la Suceava, acum 600 de ani, la 16 februarie 1424, prin care văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, – este vorba de Popa Iuga – l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat , în țara noastră, un sat, lângă Baia, anume Buciumeni, ca să-i fie uric, dovedește din plin grija domnitorului față de cei ce-i erau credincioși.
Popa Iuga, așadar, a fost o persoană recunoscută la curtea domnească, întrucât este consemnat în mai multe documente de danii ale vremii, mai târziu menționat și în demnitatea de protopop în 2 iulie 1439.
Tradiția transmisă din generație în generație spune că Biserica din Buciumeni ar fi existat încă din vremea lui Alexandru cel Bun, fiind ctitorită din lemn de un pustnic.
În decursul timpului biserica a suferit multe stricăciuni și a trebuit refăcută și lărgită, astfel încât lățimea ei de acum este, de fapt, lungimea ei originală. Drept mărturie s-a păstrat prima grindă din pronaos, grindă cioplită rudimentar, manual, cu toporul.
Tradiția istorică spune că pustnicul s-a retras la un moment dat, dar mai venea din când în când, lua anaforă și prescuri și iarăși dispărea.
Documente referitoare la satul Buciumeni, despre biserica din Buciumeni, nu s-au păstrat.
Vasile Costăchescu în Sinodicul Bisericii Oprișeni spune că Biserica din Buciumeni, cu hramul Sfântul Gheorghe, clădită din lemn …are ca dată a fundației … 1765..
În decursul timpului biserica a fost restaurată de în mai multe rânduri : 1824, 1892, 1930.
Biserica de lemn, vatra mănăstirii Sf. Gheorghe – Buciumeni este înconjurată de cimitirul fostului sat Buciumeni.
Biserica actuală este construită tradițional, din grindă în interior căptușită cu stufit prins de perete cu niște cuie originale confecționate manual, în formă de brăduț, asemănătoare cârligelor de prins pește. Este înconjurată de brâul tradițional moldovenesc, în formă de spic de grâu. Ușa de la intrare are ancadramentul în formă de dinți de lup.
Acest așezământ are și o încărcătură literară, fiind menționat în cunoscuta lucrare Dumbrava minunată a lui Mihail Sadoveanu, în care este prezentat locul cu toate frumusețile sale.
La 1 ianuarie 1994 s-a înființat Schitul de călugărițe Sfântul Gheorghe – Buciumeni, iar din 13 decembrie 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea Schitului Sf. Gheorghe Buciumeni la statutul de mănăstire.
Astăzi, la acest ceas frumos aniversar, simțim bucuria că restaurarea acestui monument istoric reprezintă o datorie sfântă, asemănătoare cu acea grijă pe care trebuie să o avem pentru sufletul nostru.
Arhid. Vasile M. DEMCIUC