Broscarul estetician

Aud din ce în ce mai des în jurul meu că au plecat din țară cei mai buni specialiști în orice. Consecința, conform acestei logici, este că aici au rămas persoane nu chiar atât de pricepute în ceea ce fac. Resping cu toată forța această idee. Fiecare ia calea pribegiei din varii motive. Nu are nimeni dreptul să judece sau să pună etichete prin generalizare. În țară au rămas foarte mulți profesioniști. În medicină, cunoscând sistemul din interior, pot afirma fără să mă înșel că există profesioniști, în ciuda opiniei generale.
Nu vreau să comentez scandalul cu escrocul care a demonstrat că pe meleagurile astea, ca și pe altele, dacă știi să te descurci, poți face rost de orice hârtie. Chiar și de un cod de parafă. După părerea mea, nu e vinovat sistemul, nu e vinovat ministerul, ci doar un singur om. Cel sau cea care a eliberat parafa respectivă fără să aibă dosarul complet. Un om nu reprezintă un sistem. Și apoi, mare compasiune pentru niște „dive” care își pun botox în tot felul de locuri, mai mult mai puțin gingașe, nu am. La asta se rezumă totul. Tipul ăsta îmi e chiar simpatic. Din ce știu, nu a tratat arși, nu a făcut replantări de membre sau operații estetice de zeci de ore. Doar a speculat anumite slăbiciuni umane și snobisme.
În medicină nu merge cu vrăjeala. Nu merge cu prosteala. În medicină știi sau nu știi. În medicină, din cauza lipsei de pregătire, pot muri oameni. Adevărul e că numai așa o situație nu ne trebuia. Cu toată campania asta de denigrare a corpului medical. Cu toate tonele de cretinisme care circulă pe net. Cu marea preoteasă a sănătății, Olivia Steer, care are adepții ei. O turmă de giboni sinucigași. Cu toată campania antivaccinare. Cu toată filozofia asta de nimic despre cum forțele Universului vindecă bolile. Parcă nu aveam destui impostori. A mai venit și neica nimeni ăsta. Broscarul cu impresii de estetician. Chirurgia este, prin excelență, o artă. Chirurgia plastică întărește afirmația asta. Plasticianul este un artist privilegiat pentru că poate sta de vorbă cu opera lui.
O operație de replantare a unui membru durează în jur de 12-14 ore. Sub microscop. Se coase vas cu vas, nerv cu nerv. E o operație migăloasă. Nu oricine este capabil de așa ceva. E un test extrem al rezistenței fizice și psihice. Un test al cunoștințelor și al mâinilor chirurgului. Cum să faci așa ceva fără studii, fără antrenament, fără ani de școală și practică?
Tipul ăsta e doar sursă de miștocăreală. Și la nivelul ăsta trebuie să rămână. Ca toți cei care se dau pricepuți în domenii cu care nu au nicio treabă. Prostia umană e nelimitată. Sunt unii care afirmă că nu există niciun virus și nicio bacterie. Că totul este o conspirație mondială. Că bolile nu sunt declanșate de agenți patogeni. Și, normal, au adepți. Au o turmă de oi debusolate care chiar cred aberațiile astea și sunt foarte virulenți pe internet.
Mă afectează faptul că un funcționar corupt de la București a putut elibera un cod de parafă unuia care a știut cum să fie convingător. Mentalitate de slugă. Cum apare un străin, cum e tratat de parcă ar avea trei perechi de ochi, ca să nu spun de altceva. Ia să fi încercat eu, să vezi ce batjocoră mi-aș fi luat. Să vezi câte reguli eram pus să respect. Dar, nah, eu sunt doar un amărât de român, nu vreun italiano vero dat cu gel și cu fiole de botox înghesuite în buzunare pe lângă multe hârtii verzi. Hârtii care deschid orice uși. Inclusiv ușa inconștienței și a pierderii respectului de sine. O parafă costă ani, nu bani, stimate funcționar care ești plătit din bani publici. Dar, deh, de unde să știi tu asta?