BRODINA. Satul Brodina nu figurează în recensămintele austriece, nici măcar în harta etnografică a lui Iancu Nistor, din 1910, deși o bisericuță din lemn este consemnată, la Brodina de Sus, din 1859. Nicolai Grămadă îl descoperă abia în Harta Ocolului Silvic Falcău, din 1924, dar numai pe baza toponimelor neconcludente (pâraie, râuri, păduri), numele unor cătune, precum Brodina, Cornu, Cununschi, Dubivschi, Ehrești, Falcău, Hepa, Nisipitu, Paltin, Ploșci, Roșișnei sau Sadău fiind menționate abia în documentele Prefecturii județului Rădăuți, din 1890.
Case huțănești existau, totuși, în aceste locuri, pe la anii 1808-1810, când pictorul silezian Franz Jaschke face portretul unui astfel de huțan. Ulterior, adică prin anii 1900-1902, preotul cărturar Dimitrie Dan, propovăduind prin cătunele huțănești, cu nume vechi, preluate de la munții menționați în hotarnica braniștei mănăstirii Putna, din 9 august 1551, avea să intre în dispute cu preoți anonimi, dar plini de arțag.
Prima colonizare cu huțani, în ținutul munților Brodina, s-a făcut, probabil, după 20 mai 1762, atunci când egumenul Putnei, Vartolomei, așeza în braniștele mănăstirești „niște ruși veniți din Putila”.
