„Brigadierii”

„Brigadierii”
„Eram cu toții optzeci, din satele fostului județ Rădăuți, tineri ca și voi, cei de astăzi, nici unul peste 20 de ani, adunați în sala mare a Comitetului județean UTC. Ne constituisem prima brigadă și am urcat în trenul care ne-a purtat peste Dorna și Ilva, pînă la Salva…Lucram ziua și adeseori noaptea pe lună; cîștigasem steagul de brigadă fruntașă și țineam cu orice preț să-l păstrăm. Și l-am păstrat, fiindcă atunci, cu 24 de ani în urmă, nici unul dintre noi nu împlinise 20 de ani, fiindcă eram conduși de comuniști și mai ales pentru că de la Salva la Vișeu trebuiau să treacă trenurile patriei”.
„Zori noi”, Anul XXVI, nr. 7535, Suceava, Duminică 12 martie 1972.
„Despre martiri”
„Cuvîntul martir nu se află scris expres în Cartea Sfîntă, dar înțelesul său rezultă din ceea ce consemnează Sfînta Scriptură. Martir este omul care a murit pentru mărturisirea credinței sale, în condițiile în care alți oameni căutau să o smulgă din conștiința sa. Credinciosul a murit, dar credința sa a devenit și mai strălucitoare decît era înainte de jertfa sa. Martirul este un erou al credinței sale. În timp ce ostașul care devine erou luptă, se apără, lovește, rănește sau ucide pe unii dintre inamicii săi, martirul nu răspunde cu violență celor ce-i fac rău, el nu lovește și nu cauzează nici o durere fizică celor ce-l martirizează. Lupta lui este răbdarea și stăpînirea de sine pînă la moarte și cu prețul vieții sale dovedește tăria credinței și statornicia sa. Deși martirul este un luptător foarte puternic (biruindu-se pe sine însuși), el nu lovește, dar se lasă lovit și chinuit pînă la moarte. În lupta sa cu propriile-i suferințe, răbdarea rămîne arma cea mai eficace. Prin moarte, martirul dă dovadă de tăria credinței sale, iar moartea sa omoară rătăcirea credinței celor ce-l martirizează”.
„Adevărul” (cotidian independent), Anul I, nr. 66, Marți 13 martie 1990.