Brexit și anti-Brexit

În scurt timp, britanicii vor fi chemați să decidă părăsirea sau rămânerea în UE. Toate chestiunile care țin de ceva vreme agenda politică majoră primesc, repede, o denumire; așa s-a născut și „Brexit”. Cum se va vedea, din nefericire, au și românii parte de contribuție în șubrezirea încrederii insularilor în UE! Englezii care susțin rămânerea, combătând cu argumente de luat în seamă tentativa de evadare, își condiționează votul de obligativitatea reformării organismului suprastatal european. Așa că decizia pro sau anti-Brexit nu aduce o rezolvare definitivă, rezerva englezilor fiind determinată mai ales de efectele negative ale libertății de mișcare în interiorul Uniunii. Este, desigur, înainte de orice, problema britanicilor: se pare că Brexit-ul va produce reale efecte negative asupra economiei țării, în primul rând datorită faptului că jumătate din importurile Angliei și peste jumătate din exporturi beneficiază de avantajele zonei liberului schimb; se estimează, printre consecințe, un deficit bugetar de aproape 30 de miliarde de lire!
Pe de altă parte, calculele partizanilor Brexit-ului încearcă să demonstreze că beneficiile ieșirii din UE vor fi mai mari decât costurile rămânerii, revenirea la „normalitate” urmând a deveni efectivă în următorii 10-15 ani. Din nou, aceeași observație: este problema lor. Premierul Cameron crede că „Marea Britanie va fi mai sigură, mai puternică și mai bună într-o Uniune Europeană reformată.” Atenție: reformată. Care-s obiectivele acestei reformări (de altfel, clamată și de alte state ale UE) nu se precizează, dar se bănuiește că are în vedere mai ales chestiunea liberei circulații. De aici încolo începe să se întrezărească o anume responsabilitate românească, atâta vreme cât și noi am dat un ghiont zdravăn șubrezirii încrederii englezilor în UE. Puneți-vă în situația londonezului tipic, înzestrat nu numai cu umbrelă, deprinderi aristocratice, morgă și sentimentul siguranței depline a cetățeanului, aflat acum în fața valului infracțional năpustit odată cu îngăduirea stabilirii oricărui român, polonez, lituanian, pe malurile Tamisei.
Într-un singur cartier, aflat sub jurisdicția Poliției din Thames Valley, s-au înregistrat, în 2015, 1.370 de arestări ale nou veniților români, față de 735 în 2014. De necrezut: un spor de 80%! Nu contează cât de români-români sunt infractorii, câtă vreme stabilirea naționalității depinde de declarația persoanei în cauză, fiind, la nevoie, și consfințită prin pașaportul emis de autoritățile noastre. În 2015, cetățenii români au comis 6.249 de acte ilegale pe teritoriul Regatului Unit, cifra înregistrând, din 2012, constante sporuri anuale. Nu cred că ne aduce vreo consolare faptul că pe locul I al infracționalității se află polonezii, urmați de „ai noștri, ca brazii”, de irlandezi, lituanieni și letoni. Am „exportat” în Marea Britanie pegra societății române? Atunci ar fi trebuit să scadă, implicit, rata infracționalității în spațiul mioritic. Nici vorbă – dovadă că avem nesecate resurse!
Dacă așa stau lucrurile dincolo de Canalul Mânecii (desigur, fără a generaliza și a judeca emigrația noastră simplist, în bloc) acum, partea română nu mai poate întreprinde nici un gest reparatoriu. Britanicii, însă, au la îndemână instituția expulzării, dar legislația lor, rafinată prin secole, este extrem de permisivă și plină de capcane. Rapid identificate și imediat speculate! Poți rămâne în Anglia dacă, la trei luni după sosire, dovedești că ai un loc de muncă sau că studiezi acolo. Prostituatele noastre declară că „lucrează pe cont propriu” (self-employed) și, dacă aduc adeverința că frecventează vreun curs particular de limbă engleză, sunt în plină legalitate: au venit în Anglia… să studieze! Prostituția nefiind oficial incriminată (decât în anumite circumstanțe), se poate apela și la sprijinul EPC („Colectivul Prostituatelor Engleze” – un soi de sindicat), care oferă gratuit asistență juridică pentru contestarea expulzării. Niki Adams, purtătoarea de cuvânt a EPC, consideră că „Politica deliberată de expulzare și sărăcire vizează femeile imigrante, cărora, din cauza incriminării și stigmei asociate cu munca de sex, le este mai greu să se apere.” Cum se vede, noua sintagmă „munca de sex” legitimează o trudă onorabilă și doar obtuzitatea autorităților împiedică exercitarea celei mai vechi profesii! „Fetele” noastre argumentează mai simplu și mai direct: „Aici poți câștiga bani mai ușor decât în România.” Rezon!
În așteptarea votului pro sau anti-Brexit, nu ne rămâne decât rolul de „privitor ca la teatru”, deși s-ar cuveni să simțim și apăsarea unei anume vinovății: am creat dificultăți unei țări civilizate, copleșită de propria-i bunăvoință și de legislația uneori naivă, inadaptată la realitățile veacului… Nu putem încheia decât parafrazând: fără Anglia, Uniunea Europeană va fi „altfel și mai săracă.” Sper să nu se întâmple.