La Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava se păstrează cinci steaguri care au aparținut unor bresle meșteșugărești. Conform datelor din scriptele instituției, un singur steag de breaslă se află în stare de conservare „destul de bună” (fiind refăcut în proporție de 50% ), pentru celelalte patru mențiunea privitoare la starea lor, din „Registrul de valori al muzeului”, fiind „mediocră”.
„Catastiful frăției blănarilor și cojocarilor din Suceava”
În scrierile sale despre Suceava de altădată, prof. Liviu Marian, fiul folcloristului și etnografului Simion Florea Marian, remarca faptul că, prin introducerea de către stăpânirea apuseană austriacă a unui ritm mai accelerat de civilizație modernă în Bucovina, au început, pe rând, să dispară din hotarele târgului „vestitele bresle de meseriași odată cu făloșii lor staroști și steagurile lor cele mândre”.
Documentul care prezintă cele mai multe informații cu privire la organizarea și funcționarea asociațiilor și frățiilor profesionale, precum și a breslelor meșteșugărești este „Catastiful frăției blănarilor și cojocarilor din Suceava”, document care se păstrează într-o versiune refăcută în anul 1673, dar care oferă date încă din vremea domniei lui Vasile Lupu.
Steagul Breslei cojocarilor din Siret
Steagul de breaslă cel mai bine conservat din muzeul sucevean a aparținut Breslei cojocarilor din Siret.
Steagul a intrat în patrimoniul muzeal în anii ’80, ca donație făcută de muzeograful Dorel Ursache.
Realizat din mătase de culoare roșie, cu motive florale brodate, steagul (care are dimensiunile 1,30 x 0,95 m) prezintă pe fiecare parte câte un medalion pictat (Sf. Ioan Botezătorul și Maica Domnului) și are pe margini franjuri din fire metalice de culoare galbenă. Potrivit datelor din fișa obiectului, steagul a fost refăcut în proporție de 50% într-un „atelier necunoscut”, dar a trecut și prin câteva faze de restaurare în laboratorul muzeului.
Steagul Breslei cizmarilor din Suceava
Un alt steag de breaslă despre care există mai multe informații este cel al Breslei cizmarilor din Suceava.
Steagul, așa cum aflăm din cronica breslei, care se păstrează la „Fondul Bucovina” de la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” (lucrare monografică întocmită de preotul Nicolae Pentelescu), a fost confecționat în anul 1883.
În anul 1923, cizmarii urbei s-au reorganizat sub denumirea de „Însoțirea cizmarilor români din Suceava”.
Cu acest prilej steagului (care prezintă pe o parte icoana Maicii Domnului, iar pe cealaltă pe Sf. Gheorghe Bogoslavul) i s-au adăugat două eșarfe tricolore cu inscripțiile: „Însoțirea cizmarilor români – Suceava” și „Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă”.
Învelit într-o cămașă, steagul a fost păstrat în Biserica Adormirea Maicii Domnului, biserica patronală a breslei, și la data de 16 martie 1975 a fost predat spre păstrare instituției muzeale de către ultimul staroste al breslei, Eugen Bucătaru (1921-2008).
Steagul Breslei cărămidarilor din Botoșani
Muzeul de Istorie din Suceava mai deține un steag al breslelor din Câmpulung Moldovenesc (achiziționat în anul 1977), steagul Breslei cojocarilor din Suceava și un steag care a aparținut Breslei cărămidarilor din Botoșani.
Acesta din urmă (care este o donație făcută de Grigore Foit) figurează în registrul de evidență la data intrării în patrimoniu (23 septembrie 1987) cu valoarea de… 400 lei vechi (0,04 RON).
Steagul din mătase, cu franjuri din fir auriu, cu dimensiunile de 1 x 0,80 m, are două eșarfe tricolore cu inscripțiile „Societatea muncitorilor cărămidari – Botoșani” și deviza „Toți pentru unul și unul pentru toți”.
„Meșteșugul vreme cere / Nu se-nvață din vedere”
Din cele două albume din „Fondul Bucovina”, dedicate de părintele Nicolae Pentelescu „Însoțirii cizmarilor români din Suceava”, aflăm o mulțime de date despre acești meseriași ai urbei.
De la primele atestări ale meșteșugarilor cizmari (din sec. al XV-lea), la mențiunile cu privire la pecețile de breaslă ale talpalarilor și ciubotarilor (1780) sau la Decretul din 10 iulie 1804 cu privire la orânduirea breslelor din Bucovina, toate informațiile sunt foarte prețioase.
Albumele fac referire la membrii breslei, la calfe și ucenici (cu învățătura „Meșteșugul vreme cere / Nu se-nvață din vedere”) și conțin lista celor care au deținut funcția de staroste, de la Ioan Ariton Condurache, la Eugen Bucătaru.
Hramul cizmarilor
Breasla cizmarilor este singura breaslă suceveană care nu și-a întrerupt viețuirea. În fiecare an, la data de 21 noiembrie, la sărbătoarea de Ovidenie, se sărbătorește hramul cizmarilor, prilej cu care, la Biserica Adormirea Maicii Domnului (sau Sf. Maria, cum îi spun sucevenii, biserică ctitorită în anul 1639 pe locul în care, la 1395, boierul Iațcu – sau Iațco – din Mvrovlahia a ridicat mica mănăstire Palaghia din Ițcanii Vechi) se oficiază o slujbă pentru pomenirea membrilor breslei și se scoate din biserică steagul (acum o replică realizată în anul 1984, care a costat atunci suma de 3.000 de lei) și făclia (lumânarea cea mare a breslei), care datează din anul 1883.
Lumânarea avea la început 1,8 m, dar acum, după 125 de ani, măsoară circa 80 cm.
