Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul. Așa cum spune autorul, „povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.
BREAZA (IV).Tot în 1897, după cum se mărturisește într-o scrisoare din 4 august, a început „lucrarea drumului nou, din Pojorâta”, încă din 1896, sub gestiunea antreprenorului evreu Gottesmann, „un om de cuvânt și rânduială. Lucrătorii erau plătiți bine, tratați omenește. Nimeni nu s-a plâns de Gottesmann. / În acest an, e antreprenor Iacob Storfer. De acum, toate sunt schimbate. Lucrătorii sunt rău plătiți și tratarea lor lasă mult de dorit. Lucrul stagnează adeseori, din aceste pricini, și Dumnezeu știe cum va ieși gata. / Săptămâna trecută, au lucrat vreo 50 de lucrători, sub privegherea unui lipovan. După sfârșirea lucrului, lipovanul a dispărut, iar antreprenorul nici nu vrea să știe ceva de lucrători. Bieții oameni au mers la casele lor, rămânându-le paralele neplătite. Unul a rămas în pagubă de 2 florini, iară alții au pierdut câte 3 florini”[1].
În 1898, pentru că aveau probleme cu învățământul în sat, după ce-și spuseseră „durerile cele mari… și domnului deputat Popovici (George Popovici, istoric și poet, cu opera lirică semnată cu pseudonim, T. Robeanu), la Fundu-Moldovei, românii brezeni apelează, persuasiv, și la sprijinul gazetei „Patria”, la „scumpa noastră „Deșteptarea”, dar și în alte gazete”, cerând „să ni se facă dreptate”, prin angajarea unui „învățător cum se cade și învățarea limbii românești, de care avem cea mai mare trebuință, fiind satul nostru așezat în un district românesc și având noi necontenit negoț și alte daraveri la Câmpulung, osebit că la noi, în sat, șed mulți Români Fundmoldoveni”, ba mai fac și o colectă, pentru căminul de stundenți din Cernăuți (nu și pentru școala din satul lor), inițiată de Iliarion și George Prelici, primindu-se donații din partea „zelosului și neobositului spriginitor al cauzelor culturale, domnul Teodor Leuștean, gospodar din Fundul-Moldovei, în sumă de 121 florini 75 creițari”, dar și din partea brezenilor „Ioan alui Teodor Ursachi cu 50 florini, Vasili alui Teodor Ursachi, Ioan Ghebiuc, cantor bisericesc, Petru Lesenciuc (fost primar) și Nicolai Larion Ungureanu câte 10 florini, Amfilochi Turturean, George alui Dumitru Macovei și Societatea „STELUȚA” câte 5 florini, discosul bisericii 2 florini 75 creițari, Vasili Concinsci (Cosinschi, primarul în funcție), Vasile Țimpău, Alexa Voloșeniuc, Alexa Lobo și Procopiu alui Alexa Macovei câte 1 florin, Maria alui Gavril Țimpău 60 creițari, Ilie al Anei Voloșeniuc și George Birău câte 50 creițari, Ana alui Ioan Lazar, Ioan alui Matei Moisa, Ioan Jecalo, Gavril Polochan, Costan Moroșan și Ana Moroșan câte 20 creițari, Ignat și Nastasia Costeliuc câte 15 creițari, Gavril Serafinciuc, Vasili Nerestiuc, George Halița, Ioan Cojocar, Nicolai Soroceac, Petru alui Mihail Lazar, Ilie Ceciuleac, Ioana alui Teodor Voloșeniuc, Ileana Hojda, Serghie Mândrilă, Alexa Zicaleac (ginerele lui Ioan Golembiovschi), Maria alui Teodor Țimpău, Ana Turenschi, Maria alui Ilie Loba și Palaghia alui Ioan Macovei câte 10 creițari, Catrina alui Costan Valach 6 creițari, Daniil Iasenciuc, Ioan Costeliuc, Ileana alui Niță Ursu, Ana alui Nichifor Daniliuc, Parasca alui Teodor Mihalcea, Nastasia Seroceac, Ileana G. Macovei câte 5 creițari și Ileana Bută 4 creițari”[2].
În 29 decembrie 1899, pledoaria pentru studiul limbii române în școala din Breaza, de către un dascăl competent și statornic, este făcută și de români, și de huțani.
[1] Patria, Anul I, Nr. 11, Vineri 25 Iulie / 6 August 1897, pag. 2
[2] Gazeta Bucovinei, Anul VI, nr. 78, Duminecă 29 Septemvrie / 11 Octomvrie 1896, pag. 4