Breasla cizmarilor suceveni și-a sărbătorit ieri, de Ovidenie, așa cum este cunoscută sărbătoarea „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, hramul, la Biserica Adormirea Maicii Domnului.
Zeci de credincioși au participat la slujba de cinstire și prețuire a meșterilor cizmari, care-și mențin cu onoare organizarea de breaslă de 197 de ani,și care duc mai departe tradiția acestei sărbători, dar și la pomenirea tuturor celor care au făcut parte din breasla cizmarilor din Suceava.
Preoții Iustin Nistoroaia, parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, împreună cu preoții Tiberiu Costiuc, Dinu Costiuc și preot prof. Ioan Nistoroaia au săvârșit, mai întâi, Sfânta Liturghie, după care au fost cinstiți cei care fac parte din breasla respectabilă a cizmarilor.
Deși au rămas puțini în Suceava, circa 50 de cizmari, dintre care cam 35 „țin aproape” cum se zice, și vin an de an, pe 21 noiembrie, la hramul lor, tradiția se pare că nu se pierde.
„Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă”
Breasla cizmarilor suceveni este singura breaslă care-și continuă neîntrerupt viețuirea din anul 1813. După cum a spus în cuvântul de învățătură preotul profesor Ioan Nistoroaia, care lucrează și la monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului (ctitorită în anul 1639 de călugărițele Nastasia și Anghelina, pe locul în care, la 1395, boierul Iațcu (Iațco) din Mavrovlahia a ridicat mica mănăstire Panaghia din Ițcanii Vechi, prima mănăstire de călugărițe din Moldova), „Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă”, referindu-se la mesajul care stă scris pe un document al breslei cizmarilor. „Până la sfârșitul anului, sper să scoatem cartea cu monografia bisericii, în care se vorbește și despre breasla cizmarilor suceveni, biserica aceasta fiind păstrătoarea însemnelor de breaslă a cizmarilor suceveni, steagul și marea lumânare din ceară, care sunt scoase din biserică la această sfântă sărbătoare anuală”, a explicat preotul Nistoroaia.
Steagul și lumânarea, simboluri ale breslei cizmarilor
În Suceava, la începutul anilor ’70, se înregistrau, după datele pe care le deține și părintele Nistoroaia, peste 500 de membri ai breslei. În timp, mulți s-au prăpădit, astfel că în anul 2000 se înregistrau circa o sută de breslași.
Părintele Nistoroaia a amintit și faptul că steagul original, „semn de jertfă, de întărire” a breslei cizmarilor din Suceava, se află acum la Muzeul Bucovinei, meșterii cizmari având o replică a acelui steag, pe care, simbolic, îl scot cu cinste, în fiecare an, din biserică.
Lumânarea din ceară de albine avea, inițial, în anul 1883, de când datează, 1,80 metri, iar acum, după ce a fost aprinsă an de an de continuatorii tradiției cizmarilor, doar în ziua Ovideniei, Vovidenia sau Obrejenia, mai are 80 de centimetri.
Steagul cizmarilor suceveni are pe una din fețe icoana Maicii Domnului, iar pe cealaltă pe Sf. Gheorghe. Unul dintre breslași ne-a povestit că după ce steagul original a fost predat la muzeu, „breasla cizmarilor a comandat, în anul 1984, un alt steag, plătind atunci pentru confecționarea lui suma de 3.000 de lei. Erau bani, nu glumă”.
„Breasla cizmarilor a fost una respectată”
După ce starostele sau președintele breslei cizmarilor, Eugen Bucătaru, s-a pierdut în anul 2008 (el stând în fruntea breslei din anul 1972), anul trecut au avut loc alegeri în breasla cizmarilor, noul „staroste” fiind Lazăr Antonesei – președinte, Victor Arotăriței – vicepreședinte, din comitetul breslei făcând parte și Mihai Ivan.
Victor Arotăriței ne-a spus că în fiecare an se pomenesc numele membrilor breslei, se împart colăcei și se dă de pomană, se scoate în procesiune steagul breslei și lumânarea, semn că „nu lăsăm ca timpul să șteargă tradiția”.
Părintele Ioan Nistoroaia le-a mai spus credincioșilor că Biserica Adormirea Maicii Domnului are trei hramuri, pe 15 august, pe 8 septembrie și pe 21 noiembrie – hramul cizmarilor. „Breasla cizmarilor a fost una respectată. Erau uniți, oameni de onoare, pentru credință, faptele lor fiind cele care fac să se vorbească și astăzi despre ei. Pe vremuri, aveau un fel de «cutia milei», un fond al breslei cu care breasla cizmarilor avea grijă să nu lipsească niciodată din biserică lumânările, tămâia și alte lucruri necesare bisericii. Breasla a trecut prin necazuri, trece și astăzi, dar important este că au rămas în picioare, duc tradiția mai departe și lasă urmași care să întrețină flacăra breslei”, a mai spus, printre altele, preotul Ioan Nistoroaia.
