Da, știrea de ultimă oră din sport ar trebui să fie de mulți ani că un porc (așa cum a ales odată să-și facă mea culpa) comunist (așa cum au ales alții să-l vadă și acum) a încercat să mânjească imaculata imagine a fotbalului românesc cu emoție și frumos. De multe ori i-a ieșit.
Un căpos ca Hagi l-a ascultat nu o dată și l-a considerat aproape. La fel l-au simțit mulți fotbaliști din generația lui. Înaintea lor au fost alții, din Craiova Maxima. Ăștia au avut privilegiul de a-l vedea în perioada lui de „porcism” suprem când strângea mai mulți oameni pe stadionul din Bănie cu cenaclul decât o făceau ei cu Benfica. Lor le-a dat numele de „campioana unei mari iubiri”, aducând sentimentele mai aproape de gazon. Acum sentimentele se vor întoarce către el cu siguranță, așa cum spectatorul de fotbal a reușit mereu să-i țină aproape pe cei pe care i-a iubit.
Și-n Giulești a făcut la fel, le-a dat rapidiștilor identitate printr-un imn. Le-a deschis porțile, găsindu-le o casă pe oriunde se duc. Cu sigurață nici Giuleștiul n-o să-l uite. Poate o să scandeze din nou „Ceaușescu – PCR au băgat Rapidu-n B! Păunescu – Flacăra, vor băga Rapidu-n A!”, deși „farmecul” din vremea lui Copos nu mai e același. S-a mai mătuit.
Dimineață, jumătate de kilometru de cabluri plecau din carele teve de la statuia lui Lahovari până în fața casei poetului de unde se transmitea, în direct, nimic.
Adrian ȚONE
