Breaking News: Avem teatru

Oameni buni, trăim un moment istoric. Ceea ce se întâmplă astăzi, la Suceava, este minunat, special, extrem de rar, aproape unic. Greu de crezut, dar adevărat, astăzi, Consiliul Local votează înființarea Teatrului Municipal „Matei Vișniec” Suceava. Adio epocă în care n-avem teatru, cinema, operă sau alte instituții de acest gen. Vom putea, în sfârșit, răspunde, la banala întrebare „ce faci?”, cu prețiosul „bine, merg la teatru”. Așa cum n-am putut face asta în ultimii 30 de ani, la fel presa n-a putut da, vreodată, asemenea știre. Ar trebui să fie breaking news nu doar pe posturile locale de televiziune, ci și la cele naționale. Nu se va întâmpla asta, dar ar merita. Problema este că de la zis la făcut e cale lungă, iar de la înființarea pe hârtie până la funcționarea propriu-zisă, e și mai și. Dramaturgului Matei Vișniec, al cărui nume îl va purta și teatrul sucevean, i se datorează deja mult în ceea ce privește actele culturale în urbea noastră. Faptul că acceptă ca noua instituție să-i poarte numele este un gest în plus de generozitate față de Suceava, iar mențiunea sa că, onorat fiind, solicită totuși ca teatrul să corespundă criteriilor sale, e de bun-simț și musai de respectat. Matei Vișniec a trimis primarului Ion Lungu o scrisoare în care își spune opinia despre acest proiect la care a visat. Se simte în text implicarea emoțională a dramaturgului, dar este evidentă și luciditatea cu care cere înfăptuirea lui cu profesionalism. Matei Vișniec își permite chiar, și bine face, să traseze câteva direcții, să sugereze ce ar trebui să devină această instituție, care e rolul ei și cât de importantă este. Spune Matei Vișniec, încă din prima frază, că Suceava are nevoie de „un teatru profesionist, activ”, de o trupă care să creeze spectacole, dar și stagii de actorie pentru copii, adolescenți și adulți. „Teatrul, spune dramaturgul, înseamnă socializare prin cultură, descoperirea unor posibilități nebănuite în propria ființă… Un elev care încearcă să se inițieze în arta teatrului poate depăși multe complexe, își uită timiditatea, se descoperă pe sine, se formează, se structurează psihic, descoperă o nouă lume, prinde gust pentru lectură și pentru muzică, pentru artele vizuale în general și pentru dialog.” Întreaga scrisoare semnată de Matei Vișniec îndeamnă la responsabilitate, e pertinentă și demnă de citat, dar sinceritatea, simplitatea cu care explică ce e de făcut și de ce, arată că o face cu inima. E rar un astfel de cadou în zilele noastre, iar autoritățile ar trebui să-l prețuiască. Dacă în cazul cetățenilor, al masei largi de votanți, se mai practică, un dramaturg, dar mai ales un om ca Matei Vișniec nu merită să fie dezamăgit. În plus, atâta vreme cât Matei Vișniec nu ne datorează nimic din ceea ce este, păcat ar fi să-i facem, prin nepăsare și lipsă de profesionalism, un deserviciu, folosindu-ne în van de numele său. Ori facem treabă, ori îl lăsăm în pace.